Ce este un xTri? Un xTri este o cursă de triatlon extrem, datorită sau din cauza:-) dificultății probelor sportive. Distanța parcursă este aproape aceeași ca la orice triatlon pe distanțe lungi – 3.8 km înot / 180-210 km bicicletă / 42 km alergare, dar înotul de obicei în ape reci de munte, bicicleta pe munți, iar alergarea pe traseu montan, în natură. Și pentru că timpul estimat de finish este mai mare decât la un triatlon normal, începutul cursei este la ora 5 AM, cu un cut-off total de cursă în jurul miezului nopții.
Probabil oricine altcineva se gândește de ce e așa importantă o cursă d-asta? Cum poate ea să te țină pe linia de plutire, când ești tată de 2 fete, ai o familie iubitoare lângă tine și mai trebuie să-ți dai și seama ce vrei să faci profesional cu viața ta? Păi pentru mine întotdeauna a fost un echilibru între familie/job/sport. În anumite momente, o componentă din astea 3 iese în față și mă ocup mai mult de ea.
În fiecare an, de ceva timp încoace, îmi iau câte un “greucenism” pe cocoașă, să simt că trăiesc.
Ironman înseamnă triatlonul pe traseu controlat, cu reguli clare și mii de participanți. Toți aspiră la „M-ul” de pe tricou, de pe șapcă sau chiar tatuajul pe gambă/gât/braț, în urma „absolvirii” unei curse din circuit.
xTri este triatlonul din locații iconice, dar cu un spor de dificultate. Nu știu dacă unul este mai „tare” decât celălalt, cred că este o chestiune de preferință. Unii oameni se simt în siguranță știind că sunt urmăriți pas cu pas. Altora le place libertatea, maratonul montan sau apa rece.
Pentru a înțelege din care faci parte, trebuie să faci din ambele. Eu am optat pentru xTri. Dar am trecut și prin Ironman. Și mi-a plăcut.
Primul factor de succes într-o asemenea cursă este să ai o echipă de suport beton (fără de care n-ar fi, nu s-ar povesti).
Alina a fost la toate cursele cu mine. E parte din fenomen. Alina e peste tot. Nu știu dacă aș avea putere să fac o cursă fără ea.
Ea îmi face cu mâna din mașină, sare și-mi dă sandwich-urile/băutura/batoanele, îmi comunică timpii și mă încurajează în permanență. Legatura dintre atlet și suporter trebuie să fie totală. Mare parte din energia mea vine dinspre ea. Am trecut împreună și prin curse mai predictibile (Ironman Nice – pe vremea aia tocmai fusesem diagnosticat cu zona Zoster și m-a durut fix undeva), dar și prin grozăvii gen Swissman și Inferno. Ea este și factorul de aprobare a următoarelor curse. Trebuie să fie cu mine, indiferent…
Am trecut prin destule momente dificile împreuna. La Swissman am vomitat de vreo 5 ori la începutul cursei, ea m-a reparat cu Cola și Snickers. La Celtman am ieșit congelat din apă, tot ea m-a încălzit și m-a pus pe biclă. La Icon, când eram terminat la alergare, mi-a dat apă cu săruri și mi-a spus să-i dau drumul la treabă. Deci cred că relația noastră e ceva foarte mișto. De faza cu soț soție am trecut demult. E partenerul meu atât în viața de acasă, cât și în cea sportivă.
Ne-au apropiat mult cursele astea pentru ca știm cât ne-am chinuit amândoi în ele. Pentru ea, să te scoli la 2AM, să conduci un autoturism după mine 10h, să-mi faci terapie și apoi să mai alergi 10-15 km pe munte nu e ușor.
Nu mulți știu ce înseamnă să fii suporter în xTri. De tine depinde jumătate din cursa.
Epuizarea ei e maximă. Am surprins-o și eu într-un moment la sfârșitul cursei.
Adi e celălalt suporter tradițional al meu. A fost cu noi la Swissman, Inferno și Icon. Merge cu Alina în mașină și aleargă cu mine apoi. Și el mă ajută enorm, doar suntem prieteni buni. Acum locuiește în Elveția. E mai bine pentru el, dar mie îmi plăcea mai mult când era în România și ne antrenam amândoi.
Totul a început cu SWISSMAN – 24 Iunie 2017. Această cursă e faimoasă pentru duritatea cățărărilor pe bicicletă și ultima parte a maratonului, o urcare foarte abruptă de 9 km până la Kleine Scheidegg, punctul de finish al cursei.
La 2.30 AM am ieșit din cameră, la 3 AM eram la punctul 1 de tranziție (înot/bicicletă). Toată cursa se bazează pe comuniunea atletului cu suporterul său care aranjează punctele de tranziție, asigură alimentarea sportivului pe traseu și apoi aleargă împreună ultimii 9 km ai maratonului până la finish. Nici un concurent nu va trece linia de finish fără suporter – așa ni s-a comunicat la ședința tehnică. Este o cursă în 2. Apoi ne-au trântit și un slide care mi-a rămas în cap.
Va urma…
