Nichita Stănescu spunea că suntem ceea ce iubim. Unii realizăm mai devreme, alții mai târziu implicațiile din spatele acestui citat sau, mai rău, transformăm iubirea într-un cuvânt superficial. Am urcat-o pe un piedestal și dusă fu.
N-am crezut niciodată în coincidențe, ci că tot ceea ce facem ne țese drumul către ce suntem născuți să realizăm. Mă consider un om norocos pentru că sunt ceea ce iubesc: oamenii, natura, armonia, spontaneitatea, să îmbrățișez copaci, să dăruiesc și, mai presus de toate, iubesc să las o mică amprentă în viața celor care mă cunosc.
De ce-ul meu și cum să dai timpului timp
Mulți dintre noi s-au întrebat de-a lungul vieții “de ce mie”? Iaca, eu nu m-am întrebat asta, ci “de ce atât de multe încercări”? Deși am avut multe momente în care am știut clar cine sunt și care este misiunea mea, ce vreau să fac cu viața mea, cum să încep și unde să ajung, au fost și momente în care m-am blocat. Cele mai grele încercările și blocaje pentru mine au fost la nivelul familiei: boala mamei, accidentul fratelui, moartea mamei, depresia tatălui.
Am început să tratez fiecare blocaj ca pe o provocare. Mi-am stabilit De ce-ul, am învățat să las deoparte condiționările sociale și să păstrez gramul de flexibilitate de care am nevoie. Și după mult timp a venit răspunsul: true passion is a room without doors.
Și culmea, se aplică în toate domeniile vieții noastre, fie că e vorba de familie, prieteni, proiecte sau job. Adevărata pasiune, indiferent de domeniu, este atunci când alegi provocarea unei camere din care nu ai ieșire, când stai în ea până găsești răspunsul de care ai nevoie, până ajungi să îți asculți intuiția și înțelegi că lucrurile se așază la timpul lor, dacă dai timpului timp. Intuiția și timpul merg mână în mână, iar calmul le pune împreună.
Nimic nu este întâmplător și este important să ai încredere că poți
M-am născut la Galați, am crescut la Mangalia, am studiat la Iași, m-am întors la Constanța, m-am relocat în București, am ajuns la Marghita și actualmente sunt în Oradea. În fiecare oraș am căpătat o poreclă: Mangalia = Duracel, Iași = Mary cea cu vino-ncoa, Constanța = Bufny, Marghita = Foxy, Oradea = Miss Boss și lista este lungă. După ani și ani am descoperit că fiecare poreclă reprezintă o bucățică din personalitatea mea.
Am rămas la Foxy pentru că le înglobează pe toate. Recunosc că am apucături de adolescentă și momente când dau cu oamenii de pâmânt, când sunt prea directă și poate prea sinceră, mult prea enervantă, figurantă sau tăcută. Însă toate acestea definesc cine sunt EU. Toate orașele prin care am trecut, toate provocările care s-au ivit și întâmplările pe care le-am depășit au construit omul care sunt astăzi, descoperind un lucru care a rămas neschimbat de-a lungul timpului: puterea de a dărui fără să ceri nimic în schimb. Să te înhami la construcția unui ideal cu zâmbetul pe buze, mânat de dorința de a face o schimbare pozitivă.
De la asistent de marketing la manager de proiecte într-un unul din cele mai bine administrate orașe din România, Oradea
Provin dintr-o familie modestă, dar cu părinți extraordinari. De la tata am moștenit puterea de implicare (dedicarea), iar de la mama optimismul, nebunia și dorința de a merge mai departe. Dacă te-ai apucat de un lucru, du-l la capăt, dar implică-te cu toate forțele. Tot timpul am ales provocările. De mică am făcut voluntariat, am ales proiecte pe care alții le credeau prea grele și provocările la care nu se găseau soluții.
Cariera mea a început ca asistent de marketing în construcții, dar am schimbat rapid macazul pentru industria auto. Într-un an de zile am devenit Director de marketing pentru 5 branduri și 6 locații în România. Și ghici ce: nu condusesem în viața mea o mașină și nici nu aveam permis.
După 4 ani, decesul mamei a adus în viața mea refugiul în muncă și la insistențele unui prieten, am trecut la un domeniu cu totul nou – petfood. În scurt timp am devenit la fel de bună în domeniu precum un medic veterinar. Știam totul despre produse, rețete de fabricație, ingrediente, diete, boli etc. Mi-am dat și examenul pentru secretar/comisar de ring în concursurile de frumusețe canină. Lucru pe care l-am și practicat!
Se pare că la mine domeniile se schimbă o dată la 4 ani.
După 4 ani de petfood, am făcut echipă cu primul om care m-a recrutat în job-ul din auto. Unul dintre cei mai intuitivi oameni de marketing pe care i-am cunoscut și de la care am avut de învățat cu carul.
Viața are căi nebănuite iar în vara lui 2016 am primit propunerea de a mă implica în imaginea Turului Ciclist al Bihorului. Am muncit mult, am învățat și în anul următor mi-am luat și licența de arbitru de ciclism.
În același an aveam să devin parte din echipa Bellotto și lumea ciclismului pentru mine căpăta altă nuanță. Am început să iubesc lumea ciclismului odată cu Bellotto, să cunosc lumea organizării de evenimente sportive. Am participat ca arbitru de ciclism la Turul Sibiului, Turul Sekerland, Turul României. Mai târziu am fost parte din echipa de bază în organizarea Turului Sibiului și a Turului Ciclist al Bihorului, dar nu numai: evenimente de alergare, triatlon, winter-triatlon, MTB, șosea.
Acum ciclul de 4 ani a ajuns la maturitate și în 2020 am fost recrutată să fiu parte din echipa care a adus orașul Oradea la nivelul la care este acum: Visit Oradea. Mi-am dorit tot timpul să creez pentru comunitate și iată că acolo am ajuns.
Drumul meu nu se oprește aici: în 2021 mi-am propus să îmi depun candidatura la președenția Federației Române de ciclism.
Unde vreau să ajung cu toate acestea
Lumea spunea așa: nu poți organiza un tur dacă nu ai experiență în ciclism. Eu spun: Da, poți, dar cu echipa potrivită. Nu e nevoie să fi fost ciclist ca să poți face asta, ci e nevoie de multă răbdare, nervi de oțel, pasiune și motivația de a dărui comunității.
Fii cine vrei tu, dar mai presus de toate fii TU și fii sincer cu tine.