E suficient să răsfoiești internetul, Netflixul sau revistele de modă și îți dai seama că sunt în vogă super-eroii. Și îți vine așa un chef să te simți și tu măcar un pic că ai super-puteri, că te diferențiezi de restul celor care zic de pe canapea: băi ce e cu invazia asta de zei, care ne fac să ne simțim mici? Și schimbă canalul unde…zbang! o nouă serie cu alte personaje, care la final se dovedesc a fi dotate cu abilități fantastice.
Ce e Transfierul și de ce te-ai băga la așa ceva?
Mai întâi să fie clar, dacă nu exista Transfăgărașan – tatăl, nu ar fi existat nici Transfier – fiul, făcut cu mama zmeilor, într-un moment când probabil cerul s-a umplut de fulgere. E o poveste bună la care să te gândești, să o dezvolți, să-ți lași mintea să se zbenguie, ai timp destul până ajungi sus la Omul de Fier. Acolo te așteaptă o statuie – care are 10 m înălțime și îl reprezintă pe Prometeu cu fulgerul în mână. Cu așa istorie, nu are cum să nu îți vină în minte că ai putea fi și tu personajul principal, care se bate cu toți dragonii, trece de toate cele 3 încercări și la final iese învingător.
Vestea asta s-a dus deja peste hotare, oricine are un smart trainer conectat la Rouvy, poate gusta puțin din Transfier în modul AR (augmented reality).
https://my.rouvy.com/virtual-routes/detail/79078
https://my.rouvy.com/virtual-routes/detail/79076
Acest lucru a devenit posibil din pasiune pentru ciclism și pentru traseele superbe pe care poți pedala în România. Citește povestea Virtual Cycling Romania AICI
Nu încape îndoială că orice triatlonist își va dori să-și testeze limitele și în viața reală pe un Transfăgărășan complet închis circulației auto, care nu degeaba e cotat drept unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume.
Răspunsul e simplu, pentru că ești tare – you rock!
Mai întâi să vedem cine sunt personajele astea fantastice din filmul nostru. E o specie bizară care se trezește cu noaptea în cap, se deghizează mai întâi în costum de focă și apoi se aruncă într-o apă, de obicei mai rece decât și-ar dori orice homo sapiens, alături de mulți alți indivizi ca el. După ce grupul se zbate în apă și înoată o distanță pe care altă specie nici nu ar face o plimbare așa de dimineață, încep să iasă pe rând din apă, aruncând cu furie costumul de focă.
Indivizii sunt acum colorați și foarte agitați, se încalță cu niște conduri de prințesă, nu mai umblă în grup, ba dimpotrivă, fug unii de alții. Încalecă pe niște cai înaripați, la fel de colorați ca ei, de care se prind cu ajutorul pantofilor și p-aci ți-e drumul.
Și călătoria e lungă, e o distanță pe care homo sapiens pomenit mai sus ar face-o doar cu mașina. Ca spectator, ai timp de o friptură, o bere și de un somn de frumusețe până când se termină nebunia asta. Caii nu mănâncă nimic, dar călăreții consumă ceva la intervale regulate, din niște recipiente dubioase (unele minuscule, pe care apoi le bagă în buzunar, iar altele mai mari, pe care apoi le înfig în burta calului).
După ce au mâncat bine și au obosit caii, personajele noastre descalecă și își pun bidivii cu grijă într-un loc special amenajat (care nu seamănă deloc cu un grajd). Își schimbă pantofii cu unii obișnuiți, dar tot foarte colorați și o iau la fugă. Picioarele li se mișcă cu încetinitorul la început, chiar cu accente de zombie.
Ciudat, ei au tot mâncat și caii nimic, iar acum se deplasează în reluare. Dar te prinzi că specia asta e diferită, fiindcă pe măsură ce trec kilometrii, capătă forță. Din când în când unii chiar își fac și duș din alergare, cu apa din sticlă, deși nu e caniculă. Și sunt mulți, care mai de care, veniți să se lupte, nicidecum cu răul, ci cu piticul ăla mic care sălășluiește în mintea fiecăruia dintre noi și care îți șoptește: lasă-te, frate, nu vezi că e greu? Hai la o bere!
Acum că știm cine sunt personajele, luați-vă punga de pop-corn și dați play, filmul poate să înceapă.
INTRODUCEREA are câteva elemente cheie: lacul Vidraru, adâncime maximă în zona barajului 155m, înot 1.9 km Transfier – half.
Dacă nu ești încă pregătit pentru așa ceva, Transfierul olimpic, fratele mai mic și mai fâșneț, e pentru tine, detalii AICI.
Apa nu e atât de rece după cum te aștepți, dar e posibil ca la start să fie mai frig afară decât în apă. Așa că te vei bucura la contactul cu apa, iar după primele brațe te vei contopi cu oglinda lacului. Bonusul sunt priveliștea și contrastul dintre inima ta, care o ia razna la început și apa calmă. Odată intrat în lac ți se pare că nu vezi nici prima baliză, cât despre tot traseul nici nu se pune problema. Ai mai înotat distanța asta de nenumărate ori, dar ca de fiecare dată, capătul e mult prea departe. E greu, dar la un moment dat începi să vezi pontonul și știi că încălzirea s-a terminat.
ACȚIUNEA începe brusc și neașteptat cu niște scări, pe care le vei urca imediat ce ieși din lac
Le-ai coborât când ai mers la start, dar ele aveau cu totul altă valență atunci. Acum ești ud, amețit și nici nu vezi prea bine, după ce îți dai jos ochelarii de înot. Așa că le urci cât mai repede, ca un super-erou ce ești, nu te fac pe tine niște scări amărâte.
Pedalezi Transfăgărășanul, care e doar al tău și al celorlalți concurenți
În primii 20 km admiri priveliștile superbe, lacul din care tocmai ai ieșit, pantele sunt line, vin curbe frumoase, iei viteză. Începi să fredonezi timid I rock! Dar încet, încet vocea ta se stinge, urmează cei 20 km de urcare continuă.
Narațiunea continuă cu lupta aprigă dintre personajul principal și toate gândurile negre din lume adunate prompt împreună cu el la start (balauri cu șapte capete, căpcăuni și alte lighioane). Aici începe discuția cu piticul amintit mai sus, el zice una, tu zici alta. Nu uiți niciun moment de ce ai venit aici și mai iei un gel energizant, o gură de izotonic, chiar zâmbești de uimire când ieși în golul alpin și kilometrii se duc, înghițiți de super-erou. Piticul începe să caște și până se termină urcarea se duce la culcare.
Ești sus, gata! Fredonezi ceva mai hotărât I rock!
Dar nu ai timp de altceva, e frig și tu trebuie să cobori, iar piticul doarme frumos învelit cu plapuma. Ești la jumătatea distanței, de aici urmează doar coborâre și apoi un drum vălurit. Ai timp să te odihnești, îți zici. Noi îți spunem că nu e cazul. Acum e momentul ca toți neuronii, nu doar să se trezească, ci să fie alerți, cu ochii larg deschiși. E bine dacă le dai și puțin gel cu cofeină și să nu ratezi nicio curbă.
Toți cei 90 km de pedalat cu 1600m diferență de nivel, până la aproape 2000m altitudine au adormit piticul și te-au adus mai aproape de tine, cel pe care ai venit să îl descoperi aici
Finalul e lung și e departe, entuziasmul cu care te-ai dat jos de pe bicicletă moare încet după primii km alergați
Abia dacă se întrevede panta, dar picioarele știu și simt tot. Drumul e frumos, te reîntâlnești cu priveliștea lacului dar și cu piticul, proaspăt trezit din somn, care începe să-ți îndruge verzi și uscate. Hai să ne oprim, se face cald, ne e sete și o foameeee. Mai bagi un gel, un baton, dar nici nu mai știi ce vrei. Știi doar de ce ai venit aici și ce cauți, sau pe cine cauți. 21km nu sunt ușor de alergat, dar pentru un triatlonist (a se citi specie bizară, în plină dezvoltare) e clișeul bine-cunoscut, un “inside joke” care poate deveni o motivație – proba de alergare e un cool-down și atât.
Totuși, ce faci dacă nu e doar atât? Pentru că nu e, mai sunt scările, 390 la număr. Dacă ai fost suficient de întreg la minte și te-ai înscris la Transfier olimpic, ai doar 200, dar tu nici nu ai vrut să auzi de așa ceva. Astea sunt ultimele cuvinte ale piticului pentru că, gata, nu mai ai timp să îl asculți. După toate încercările prin care ai trecut, nu ai cum să te târăști pe scări, le vei urca mândru, semeț.
SFÂRȘIT! A venit momentul să faci cunoștință cu tine și să strigi I rock!
Piticul va rămâne adormit pentru totdeauna, iar tu vei fi fost reinventat. Because you rock!
P.S. Întoarcerea la Valea cu Pești o vei face cu barca, dar dacă nu ți s-a părut destul, poți să te întorci în alergare ușoară, de revenire 9 km, pentru că se știe, you rock!
Credit foto: Constantin Olaru, Radu Cristi
