Printre primele lucruri care îți vin în minte atunci când te gândești la un psihoterapeut, echilibrul emoțional este cu siguranță în top trei. Și în majoritatea cazurilor cu siguranță ai dreptate. În fond, vorbim de oameni care s-au pregătit să-i ghideze pe alții pe serpentinele emoționale pe care viața le așterne în cale. De asemenea, echilibrul pe care psihoterapeuții îl afișează în plan profesional este nelipsit, de cele mai multe ori, și în cel personal.
”Sunt un psihoterapeut atipic” spune Simona Nicolaescu. “Întâi am trecut prin toate experiențele de om de business, de angajat în multinaționale, de părinte, de soție și apoi am început să lucrez ca psihoterapeut, venind cu o abordare foarte practică și țintită, ca lucrurile să se miște în direcția pe care clienții o doresc pentru viața lor. De-a lungul vieții, ca manager perfecționist am muncit enorm de multe ore, inclusiv după ce am născut, am trecut prin burn-out. Știu cât de greu este să împaci viața profesională cu viața personală, însă știu că se poate, o fac de ceva vreme, și pot să îi ajut și pe alții în acest sens.”
FIUL EI A CRESCUT UITÂNDU-SE LA TATĂL LUI, CARE ESTE MAI TOT TIMPUL PE MOTOCICLETĂ
Așa se descrie în câteva cuvinte Simona Nicolaescu, psihoterapeut și coach, care a dezvoltat în compania pe care a pornit-o în urmă cu 13 ani programe de rezolvare pentru stres, burnout, atacuri de panică sau anxietate, ca să enumerăm doar câteva: ”Nu am trăit într-un cabinet toată viața ferită de tot stresul din corporații, am trecut eu prin experiențe puternic negative, înțeleg problemele cu care vin oamenii la mine, pentru că și eu am trecut prin ele și am găsit soluții, le-am testat pe propria piele înainte să le dau celorlalți. Am o sumedenie de formări complementare care mă ajută să văd problemele vieții din mai multe perspective și am instrumente variate, putând să mă pliez mai bine pe nevoile fiecărui individ.”
Foarte puține experiențe puteau să o pregătească, însă, pentru ce avea să trăiască în momentul în care fiul ei a descoperit pasiunea tatălui pentru motoare: ”Tatăl lui este un mare pasionat de sporturile motorizate, în special motociclismul. A crescut uitându-se la tatăl lui care este mai tot timpul pe motocicletă și bineînțeles că primele lui alegeri cu care să se joace încă de la 1 an au fost motocicletele. La vârsta de 5 ani a fost dus de tatăl lui în paralel atât la karting electric, cât și la motocross. În final, am realizat că cel mai mult îl atrage motocrossul.”
PENTRU MINE A FOST O EXPERIENȚĂ TRAUMATIZANTĂ
O alegere cu care Simona nu s-a împăcat foarte ușor. Suișurile și coborâșurile emoționale pe care le-a trăit la început au fost mult mai puternice decât tot ce simțise până atunci: ”Când a început povestea asta, am fost de-a dreptul terifiată, nu am fost deloc de acord. Am dat toate argumentele posibile ca să nu continue, însă se pare că am vorbit cu pereții. În primii doi ani nu m-am implicat deloc, pentru că nu eram de acord și în același timp am considerat că este un sport care creează o legătură puternică între tată și fiu. Mergeam cu ei doar când erau concursurile de la club. Încetul cu încetul am început să accept acest sport pentru că fiul meu era extrem de fericit și mi-am spus că asta e tot ce contează.”
Șocul cel mai puternic l-a trăit încă de la primul concurs: ”La primul lui concurs național de la Moreni, după doi ani de antrenamente, am participat și eu. Pentru mine personal a fost o experiență traumatizantă. Mi-am văzut copilul cum efectiv a zburat prin aer după ce motocicleta lui s-a lovit de motocicleta altui copil, l-am găsit leșinat. Vă dați seama, ca mamă, cât de groaznic trebuie să fie. Chiar am cerut să nu mai participe, însă ceva la un moment dat s-a schimbat, am avut o perioadă în care l-am însoțit eu la antrenamente pentru că tatăl lui era plecat și l-am văzut cum evoluează, cum devine tot mai sigur, mai puternic.”
ACUM SUNT ÎN PUNCTUL ÎN CARE POT SĂ ÎL SUSȚIN RELAXATĂ DE PE MARGINE
Abia în a doua jumătate a acestui an, Simona a reușit să urmărească până la final o întreagă întrecere: ”De anul acesta am ales să merg și eu cu ei la concursuri. La primul concurs de anul acesta îmi venea efectiv să plâng de stres și la a doua manșă nu am mai putut să o urmăresc. Apoi, la următoarele concursuri am putut să îmi gestionez mult mai bine stările, acum sunt în punctul în care pot să îl susțin relaxată de pe margine.”
Singurele obstacole pe care le mai are de navigat acum sunt cele logistice, între antrenamente, timp liber și școală: ”În medie are cam trei antrenamente pe săptămână, la TCS Racing Park de la Ciolpani. Circuitul de acolo este un spectacol, mai ales dacă îl privești din dronă. Face parte din clubul Top Cross TCS care anul acesta a ocupat locul 1 în România. Antrenorul lui este Adrian Răduță, un om care pune foarte mult suflet în tot ceea ce face legat de motocross-ul românesc și este un pilot român profesionist de motocross, câștigător al titlului de Campion Est European în anii 2009, 2010, 2014 și 2016. Au existat situații conjuncturale în care nu și-a dorit să meargă la antrenamente, de exemplu a avut o perioadă în care prietenul lui cel mai bun de la club nu a mai venit și nu a mers cu foarte mare tragere de inimă sau tatăl lui a avut accident moto destul de grav și 2 luni cât a stat în spital nu avea chef mai de nimic. Ca orice copil, a avut o perioadă foarte lungă în care a stat pe jocuri pe telefon, însă acum cere după școala online, să iasă să se dea cu bicicleta. Mai adoră să inventeze jocuri și să stea cu prietenii lui, însă din cauza pandemiei am cam stat retrași în ultimul an.”
Cum arată viitorul pentru cuplul mamă psihoterapeut – copil pasionat de viteză: ”Este genul de copil care pune foarte multă pasiune în ceea ce face și se distrează, nu l-am văzut până acum foarte competitiv. Singurul loc unde îl văd că trage foarte tare este competiția în sine, unde și dacă iese pe locul 5, tot îl vezi cu zâmbetul pe buze. O să vedem în viitor cum va evolua această pasiune a lui și dacă va dori să urmeze anumite obiective, deocamdată este la stadiul de joacă, deși este în lotul național, cel mai mic la grupa de avansați.”
