170,6 mile/226 km în 9h18min12sec echivalează cu sute, mii de ore de antrenament sau mai simplu, cu o cursă IronMan câștigată. Da, ați citit bine: câștigată!
Doamnelor și domnilor, el este Alex Toma, cel care ne face să sperăm că triatlonul începe să prindă forță în România. El a terminat pe locul 1 IronMan Malaysia 2023, ceea ce înseamnă calificare la colosul numit IronMan Kona 2024. Ce e IronMan și de unde vine el, am mai povestit aici.
Proba favorită a lui Alex este Half, pentru că acolo își cunoaște corpul cel mai bine. Distanța full Ironman a fost o aproape o noutate și pentru el. Alex s-a apucat de triatlon după mulți ani de sport de performanță (înot, fotbal și atletism), pentru că așa și-a regăsit motivația de a se antrena într-un mod organizat și plăcut.
„După atâția ani de sport mi-a plăcut să încerc ceva nou. Iar triatlonul mi-a picat mănușă” – ne povestește Alex
E vreun sport care ți se pare mai greu decât triatlonul?
“Cred că toate sporturile sunt grele, însă depinde de fiecare cât de bine se simte după fiecare antrenament făcut. Cred că sportul nu trebuie sa lipsească din viața oricărui om. Iar eu încerc să-i motivez pe cât mai mulți oameni să facă mișcare”
După terminarea unui concurs Alex așteaptă cel mai mult să-și îmbrățișeze copiii și soția, de asemenea elevii pe care Alex îi antrenează la înot și triatlon, dacă sunt și ei acolo.
“Prezența lor mă motivează și mai mult, iar gândurile la părinții mei, îmi dau putere sa mă concentrez pe anumite detalii în concursuri, știind cât de mult m-au susținut cât au fost în viață…”
Cele mai grele concursuri au fost cele care au avut loc după diferite accidentări, participând cu o anumită teamă.
Cum te auto-motivezi, ce îți spui atunci când simți că nu mai poți în timpul unui concurs?
“Motivația cea mai mare cred că trebuie să vină în pregătire, iar în concursuri cel mai mult mă inspiră, gândul la părinții mei care mă veghează de acolo de sus, și la familia mea.”
Alex reușește să fie în același timp respectat și apropiat de elevii lui. El le este atât antrenor, cât și prieten.
Îmi doresc sa fiu un exemplu prin tot ce fac. Să le arăt că prin muncă, perseverență și seriozitate pot ajunge la rezultate frumoase.
Alex se bucură de compania celor mari, cadeți și juniori la unele dintre antrenamente și crede că în acest fel relația lor s-a sudat și mai mult. Ține foarte mult la comunicarea cu elevii lui (inclusiv grupa mică 7 – 12 ani), atât cu lucruri bune cât și cu cele mai puțin bune, pentru că doar așa pot progresa. Cariera de antrenor vine și cu multe momente amuzante.
“Unul care îmi vine în minte este acela în care 2 elevi în timpul unui concurs, având cutiile din tranziție una lângă cealaltă, și având același model de adidași de alergare, i-au schimbat neintenționat între ei, unul cu mărimea 40, unul cu mărimea 37, iar după 1 km de alergare întâlnindu-se pe traseu, au făcut schimb între ei 😃
Iar ca sportiv, tot tragi-comic să zic așa, la campionatul național din 2020: intru în tranziție primul, vânt puternic, din pantofii de alergare îmi zboară o șosetă. Astfel, cu un picior încălțat, cu celălalt desculț, am țopăit prin tranziție timp de vreun minut, să îmi caut șoseta, ca să pot pleca în cei 21 km de alergare. Atunci nu a fost foarte plăcut, dar apoi m-am amuzat copios.”
Cum arată o zi din viața ta de antrenor – atlet și cum îți petreci timpul alături de familie?
„O zi din viața mea este mai mereu plină. Începe dimineața când duc copiii la școală, apoi antrenament de înot/ bicicletă alături de elevii mei mari.
Iau copiii de la școală. Mâncăm, ne odihnim 1 oră și apoi plec iar la bazin cu următoarele grupe. Rămân la antrenament timp de 3 ore, după care vine și o grupă de adulți triatloniști.
Ajung seara acasă, mai fac 1 antrenament, în funcție de programul competițional. Iau cina, după care lucrez la planurile de pregătire pentru perioada ce urmează.
Puținul timp rămas, îl petrec cu copiii și soția vorbind despre școală, teme și alte lucruri.
Sâmbăta după amiază și duminica sunt zilele când sunt liber și pot ieși afară cu copiii în parc sau alte activități.
Planul pentru sezonul următor nu este încă definitivat. Cel mai mult Alex își dorește să rămână sănătos și cât mai mult odihnit, să poată performa la un nivel ridicat, atât ca antrenor cât și ca triatlonist.
Ce crezi că ar trebui făcut pentru ca în România triatlonul să devină mai popular și în final să avem mai mulți triatloniști profesioniști?
„Concursuri în mai multe regiuni ale țării la vârste mici, urmând ca apoi, ca un grande finale, să se întâlnească toată lumea în 2 – 3 competiții, iar toți copiii sa fie premiați.
Un plan structurat conform cu vârsta copiilor ajută foarte mult, pentru ca ei să nu se “ardă” de la 13-14 ani. De asemenea, e nevoie de ajutor mai mult din partea instituțiilor competente ale statului, când acei copii ajung la vârste de juniori 16 -17-18 ani, să primească niște alocații/burse. Astfel, juniorii (viitori seniori) să simtă că prin toți anii de muncă și sacrificii au realizat ceva și că pot forma o carieră în triatlon, că pot ajunge undeva.
Spun asta, pentru că foarte mulți copii merg bine la 8-9-10 ani, iar apoi ajung să se lase. Cei care ajung la vârsta junioratului, clasele XI – XII, trebuie să știe că pot obține ceva în urma unei cariere sportive. Atunci ei își aleg drumul în viață, iar dacă nu sunt susținuți, cei mai mulți renunță. Aleg sa facă orice altceva, pentru a putea avea bani de buzunar ș.a.m.d.
Cred că acum suntem pe drumul cel bun. Federația Română de Triatlon vine cu lucruri noi și atractive, atât pentru copii cât și pentru cadeți, juniori, seniori dar și amatori, cu noi circuite și competiții în calendar.
Surse foto: arhiva personală Alex Toma
