Mulți dintre noi visează la acel moment când vom lăsa în spate viața agitată de la oraș, ca să ne urmăm cu adevărat visul. Pentru unii poate să însemne să călătorească în jurul lumii, pentru alții să picteze sau să compună muzică. Foarte puțini dintre noi reușesc, totuși, să o facă. Sau înțeleg ce implică o astfel de aventură.
Alex și Ela sunt un exemplu care ne arată că se poate. El, ardelean, monitor de schi și snowboard, acreditat ISIA. Ea, moldoveancă, fostă profesoară de engleză, fostă corporatistă în furtunosul domeniu al publicității. Împreună, au reușit să pună bazele Popasului Uriașilor de la Azuga, un loc desprins parcă din povești despre munte. Și în sine o poveste motivațională despre cum îți poți urma visul.
“Casa noastră sunt munții care ne înconjoară, casa e în suflet, Popasul e… un popas!”
Cu 15 ani înainte să fie să fie popasul, a fost un snowpark, pe care Alex și Ela l-au ridicat de la zero: “Atunci am învățat să sudăm și să tăiem cu flexul, o tabără de snowboard în Parâng, mai aproape de locul de baștină al lui Alex. Am ajuns prin diferite conjuncturi la Azuga și am descoperit locația actuală a Popasului Uriașilor, atunci închisă, nefolosită, era fosta stație a telescaunului Azuga, desființată după montarea telegondolei.
EL A PLECAT ÎN TOIUL NOPȚII CU O LĂDIȚĂ FRIGORIFICĂ
Încetul cu încetul, au reușit să iasă definitiv din București pe DN 1 și să se stabilească în noua lor casă, printre munți:”După o navetă de un an, în decembrie 2017, am decis să ne mutăm la Azuga. Un an mai târziu am făcut și transferul lui David de la școala din buricul Bucureștiului la cea din Azuga, cu 15 copii în clasă. Freelancing și homeschooling – iată încă două concepte care ne definesc noul stil de viață!”
Alex, Ela și fiul lor David, autointitulat pe Youtube Fiul Munților au transformat fosta stație a telescaunului de la Azuga într-o locație primitoare, a cărei poartă se deschide pentru oricine vrea să îi treacă pragul și să își facă prieteni noi. Oricine, mai puțin urșii: “Familia e completată de Ursa, mioritica de aproape 2 ani, radar de urs și prietenă de mare nădejde. Am adus-o, mică, zburlită și murdară, de la o fermă de vaci, imediat după vizita ursului la parterul cabanei. El a plecat în toiul nopții de martie cu o lădiță frigorifică. Ea a rămas alături de noi și poartă un nume care ne amintește să închidem ușile noaptea.”
Membru important al familiei este și motanul Mitzu Găbitzu, în vârstă de un an, cel mai bun prieten al Ursei și cu un rol la fel de important: “Ne-a scăpat de misterioasele rozătoare ce ne trezeau în miez de noapte și care ne aduce ofrande sub forma de șopârle.”
E MEREU CEVA DE LUCRU
Acum, viața celor cinci membri ai familiei este complet diferită de cea pe care o aveau Ela și Alex în urmă cu mai bine de 10 ani, când doar se gândeau să facă din munte casa lor: “Dacă nu e sezon de vară sau de iarnă și nu e nici weekend, ne bem cafeaua și pregătim Popasul pentru sezon sau weekenduri. E mereu ceva de lucru, de la cărat/tăiat/stivuit lemne, la vopsit garduri și, cel mai obositor și cronofag – amenajarea de trasee de MTB alături de voluntari, strânsul de pietre de pe pârtie. Dacă e sezon sau weekend, eu gătesc și ofer oaspeților câte ceva de-ale gurii sau de băut. Alex face lucrurile „bărbătești” – aduce apă, face foc etc. – apoi mai dă ture cu bicicleta sau are lecții de snowboard, se ocupă de voluntari, dacă e de lucru la trasee.”
Decizia finală de a începe noua viață nu a fost de fapt o decizie, ci un soi de pas firesc pentru doi oameni îndrăgostiți de munte și de celălalt: “Mai degrabă o convergență de factori – activitățile noastre, locația găsită (care ne-a vrăjit), stilul de viață. Credem că tot ce e mai prețios în viață e în noi, cu noi, iar locul fizic în care trăim poate fi transformat ca atare, după dorință și voință.”
ÎNCERCĂM SĂ RĂMÂNEM FIDELI ACESTUI STIL DE VIAȚĂ
Asta nu înseamnă că drumul a fost ușor sau că pe parcurs nu au fost momente în care Alex și Ela s-au văzut puși în fața unor decizii dificile: “Am găsit în această locație potențialul de care aveam nevoie pentru a pune în practică aceste credințe, am înaintat pas cu pas, am făcut planuri la care am renunțat sau pe care le-am îmbunătățit și modificat de-a lungul celor 3 ani. Încercăm să rămânem deschiși și flexibili, fideli acestui stil de viață pe care îl visam în garsoniera de la Cișmigiu.”
Însă chiar și alegerea locației a fost dificilă, o decizie între ce își dorea inima și ce trebuiau să facă pentru a se asigura că își pot susține visul de a trăi cât mai aproape de natură: “Parângul a fost prima destinație care ne-a vrăjit, dar era mereu dificil să dăm o tentă de business întregii tărășenii pentru că era greu de ajuns acolo. Așa că, pentru că nimic nu e întâmplător, am ajuns la Azuga prin intermediul prietenului nostru antrenor de snowboard, Andrei. Situată central, cu acces facil, Azuga oferă alte posibilități de dezvoltare a unei afaceri, mai ales dacă e una de suflet.”
TEAMA DE URȘI, LUPI, MISTREȚI A DISPĂRUT ÎNTRE TIMP
Dacă sufletul a avut un plan, mâinile au fost cele care l-au materializat. Luni întregi de muncă și sudoare, pentru a remedia problemele cauzate de ani la rând în care popasul a fost neglijat: “Le iau pe rând, în ordinea amintirilor, de care acum râdem la gura sobei noastre. Lipsa apei curente la Popas, drumurile în Azuga sau la izvorul aflat la un kilometru de cabană pentru a ne asigura strictul necesar întreținerii casei și gătitului. Acoperișul găurit prin care suflau și urlau ielele și vântul, prin care trecea ploaia și se transforma în mucegai în camerele în care dormeam pe o saltea întinsă pe jos. Trasul de lemne (la propriu) din pădure, pentru a ne încălzi la sobele de teracotă care nu-și făceau treaba și pentru a construi mobilierul de terasă și paturile din prici. Tăiatul de lemne, zile în șir. Nămeții de zăpadă – dimineața, după viscol, când vrei musai să ajungi la toaleta înzăpezită, din metal, aflata la peste 50m de cabană. Teama de urși, lupi, mistreți – teama care a dispărut între timp, după multe întâlniri cu acești vecini simpatici. Orarul sacadat al telegondolei, care nu acoperă extrasezon decât weekendurile. Scepticismul unora. Restul e poveste!”
Astăzi, Popasul Uriașilor înseamnă mai mult decât un refugiu pe munte și poveste de spus nepoților la gura sobei, în nopțile reci de iarnă. Popasul face parte dintr-un amplu proiect de reapropiere a oamenilor de natură: “Popasul este un proiect al asociației noastre non-profit, Lala-Land, care activează de mai bine de 15 ani în zona sportiv recreativă și educațională. Este materializarea unei filosofii și a unui stil de viață: respect pentru natură, sport, sănătate, viață, dar și un fel de hub în care se întâlnesc și artiști, un retreat pentru cei care caută puțină liniște! E un loc de meditație, chiar și yoga, un spațiu dedicat sporturilor, dar și o scenă ad-hoc pentru live performance-uri și petreceri. Inițiativele noastre se împletesc cu cele ale oaspeților noștri atât de colorați, de diferiți. Ne bazăm pe donații de obiecte, bani și putere de munca și oferim ce putem: hrană și adăpost drumeților, povesti, planuri, idei. Mereu cu respect pentru natura, om și viață!”
