Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la prima bicicletă, îmi zboară mintea la libertatea de… a meșteri. Dincolo de posibilitățile de a explora și descoperi locuri noi pe care ți le oferă o bicicletă, pentru mine a fost la fel de importantă posibilitatea de a lucra cu mâinile mele, fără supravegherea unui adult, cu chei, șuruburi, șurubelnițe și piulițe.
Reglarea șeii, a aripilor, a frânelor ca să se blocheze roțile mai ușor, toate au fost lecții și experiențe care în ziua de azi sunt mai mult sau mai puțin dorite și apreciate. Tot ce pot să spun cu mâna pe inimă este că mobila de la IKEA este mult mai ușor de montat atunci când știi cum să faci să nu rupi un șurub care se încăpățânează.
Desigur, mulți ar spune că îndemânarea cu trusa de scule este și o artă moștenită, însă faptul că poți exersa încă de mic, fără mare pericol, pe propria-ți bicicletă, nu poate decât să fie un bonus. Un alt avantaj este că, la fel ca mersul pe bicicletă, meșterirea este o deprindere care odată învățată, nu se uită niciodată. Și care printre altele te ajută să faci economii atunci când e cazul să servisezi mândria cu două roți.
Doar că, așa cum spuneam în articolul anterior, bicicletele moderne au devenit în marea lor majoritate produse de marketing, construite pentru a aduce profit și mai puțin pentru simpla plăcere a pedalatului. Nu toți cei care își doresc un cadru de calitate se visează cicliști profesioniști care își doresc ultimele tehnologii în materie de aerodinamicitate sau eficiență a transferului de putere.
Am ajuns, însă, în punctul în care biciclete de nivel mediu-plus se transformă în produse de consum, precum telefoanele mobile, din ce în ce mai complicat de servisat chiar și pentru cineva care se consideră cât de cât îndemânatic cu imbusul și cheia dinamometrică. Trecând peste butucii pedalieri, ai căror număr de standarde a devenit ridicol, în strânsă legătură cu ustensilele necesare pentru schimbarea lor, bicicletele se îndepărtează din ce în ce mai mult de soluția pentru cele mai complicate probleme ale lumii.
Să nu uităm de ghidoanele și pipele integrate, care fac aproape imposibilă modificarea, în cazul în care pentru orice motiv vrei să ajustezi reach-ul. Unii producători au mers într-atât de departe încât au integrat chiar și tija de șa cu cadrul, garantând astfel că nimeni altcineva în afară de tine nu va putea merge pe acea bicicletă sau că vei putea să-ți înveți copilul să meargă pe o cursieră, fără să-i cumperi și lui una, pe care să o schimbi aproape în fiecare an, până se oprește din crescut. Ce să mai vorbim de libertatea de a învăța la rândul lui să meșterească.
Trăim într-o eră în care punem din ce în ce mai mult preț pe lucruri autentice, apropiere de natură, experiențe nedigitalizate. Ironia face ca unul dintre puținele lucruri care le oferea pe toate, într-un pachet complet, bicicleta, să încetinească tocmai materializarea lor.
