fbpx
luni, februarie 10, 2025
spot_img
More

    Lungul drum al căutării către yoga

    Ioana este cunoscută de multă lume pentru orele de yoga inspiraționale, uneori transpirate, alteori relaxante pe care le predă în sală și, în ultima vreme, mai mult online, că așa cer timpurile. În interviul de mai jos, Ioana povestește cu sinceritate care a fost lungul ei drum către yoga, căutarea acelui lucru care o împlinea și cum a ajuns să practice yoga în Times Square din New York sau Consiliul Europei din Strasbourg sau într-un bazin gol.

    Când ai luat primul contact cu yoga și când ți-ai dat seama că este ceva despre care vrei să afli mai multe?

    Mi-e tare drag de povestea asta și mă bucur că am ocazia să o spun aici.

    La început, când făceam yoga, habar n-aveam că fac yoga. Aveam 11 ani și eram la gimnastică, nu de înaltă performanță, ci doar de pasiune. Profesoara noastră, doamna Elena Tutan, Dumnezeu să o odihnească – minunat om, mentorul meu – ne învața atât exerciții de gimnastică artistică la aparate, cât și tehnici din yoga. Și nu mă refer doar la posturi – pentru că într-adevăr, multe elemente din gimnastică provin din posturi de yoga (de exemplu podul, coșulețul, standul pe cap și pe mâini, lumânarea și altele). Pe noi doamna Elena ne învața să cântăm mantre (simple, bija mantra), ne povestea despre rolul celor 72000 de canale energetice și ai centrilor energetici principali (chakrele) și despre cât de importantă este “hrana vie netrecuta prin foc” pentru sănătate. Doamna Elena era o inspirație și pentru copiii cu care lucra, dar și pentru părinții și bunicii lor: la peste 60 de ani, ea făcea asta https://www.youtube.com/watch?v=aci8xEP2W_A&ab_channel=JorgeMendez 

    Toate aceste detalii au avut un ecou profund în sufletul meu de copil modelabil precum lutul și au rămas cu mine. Și de aceea am vrut să aflu mai multe, povestea era neterminată, voiam să fac “gimnastică” pentru că asta mă împlinea ca nimic altceva. 

    Ce ai făcut înainte să te apuci de yoga?

    După cum spuneam, înainte să mă apuc de yoga, practicam yoga crezând că este gimnastică. Apoi doamna Elena s-a stabilit în Mexic și eu am început singură căutarea. Știam doar că vreau la “gimnastică”. Eram în clasa a 10-a și m-am apucat de gimnastică aerobică (de fapt, dans aerobic), de care m-am ținut vreo 2 ani. Deși nu era ce căutăm inițial, a fost fix ce trebuia, pregătind drumul pentru ce a urmat peste 5 ani, atunci când și eu am început să țin ore de aerobic. În 2007, mai precis. De la predat aerobic am ajuns să predau Pilates și de aici am nimerit la o clasă yoga. Atunci mi s-a aprins beculețul și mi s-a luminat calea: găsisem, în sfârșit, gimnastica mea! Doar că se numea yoga. 

    Fast forward, drumul a fost relativ drept, am făcut ANEFS-ul și am avut noroc să prind niște burse la master în Franța și Statele Unite, ani în care am profitat din plin și am studiat yoga și cu alți profesori. Prinzând astfel și gustul călătoriei, m-am dus după profesorii de care am prins drag de mai multe ori în State, India și prin alte țări pe unde țineau cursuri.

    Când ți-ai dat seama că vrei să devii instructor de yoga și ce anume te-a determinat să îți dorești acest lucru?

    Sămânța de drag de yoga și mișcare a fost sădită de cand aveam 11 ani și am început gimnastica. Doamna Elena a udat-o și a ingrijit-o suficient cât să încolțească. De acolo am continuat eu drumul, deși nu am știut niciodată încotro mă îndrept sau cum se numește obiectivul final. Ghiceam următorul pas într-un mod care uneori semăna cu o cotitură bruscă, așa cum m-am răzgândit la mijlocul clasei a 12-a și în loc de ASE și Poli am ales să dau la ANEFS. Iar alteori semăna cu un dans unduios, precum tranziția de la predat ore de aerobic, la pilates și apoi la yoga.

    Ce m-a determinat să îmi doresc să devin instructor de yoga – păi prin 2007 nici nu auzisem de această profesie, nu știam că vreau să fac asta. Pe deoparte am experimentat frustrare pentru că nu puteam numi ce vreau să fac/fiu ani buni, iar când am ajuns antrenor – instructor nu era suficient de precis pentru mine. Pe de altă parte, m-am lăsat ghidată pe GPS-ul meu intern de sentimentul de “it feels right”, este ce-mi trebuie. Și am ajuns aici. Bună treabă, aș da un high-five victorios cu fiecare Ionică, de 11, 12…18… 21.. 34 de ani, suntem cea mai tare echipă! 

    Studiez de 6 ani filosofia yoga (credit profesorului meu, Vlad Sovarel) și adesea, când revin asupra unui concept, descopăr că înțelegerea mea este schimbată față de ultima dată. Noțiunile de filosofie yoga nu s-au oprit doar la teorie, ci le-am integrat cu totul în viața mea și simt că asta m-a susținut pe toate planurile. Cred că și cei 3 ani de psihoterapie au completat experiența mea și au dat profunzime părții filosofice.

    Care au fost cele mai dificile bariere pe care a trebuit să le depășești până acum în drumul de a deveni instructor de yoga?

    Am avut următoarele provocări de-a lungul timpului: vorbitul în public, mișcatul în public, lipsa încrederii în mine în general, impunerea disciplinei la anumite clase, banii puțini oferiți de săli/colaboratori, volumul mare de muncă pentru a mă întreține din asta și dezvolta în continuare, 2 burnout-uri. Le-am depășit aproape pe toate pentru că pasiunea este ca o baterie. În prezent, testez idei de promovare care sa fie în acord cu valorile mele (deci temporar trec asta la capitolul obstacole).

    Care sunt cele mai dese preconcepții pe care oamenii le au despre yoga și ce crezi că e important să știe ca să le depășească?

    De ceva vreme nu m-am mai întâlnit cu persoane care cred că yoga este un cult sau implică practici sexuale. Cred că aceste idei sunt mai puțin perpetuate acum față de anii trecuți, deși s-ar putea să mă înșel. Eu nu am avut în mine dorința de a încerca să demontez astfel de idei și am făcut slalom printre priviri galeșe și sprâncene ridicate. Însă cel mai des întâlnesc sceptici simpatici pe care îi îndemn să încerce aspectul de stretching al practicii. Niciun hocus-pocus în stretching. Și aș recomanda tuturor, sceptici și fani, să vadă filmul Enlighten Up. Este un documentar amuzant și relaxat despre un jurnalist sceptic și experiența lui cu yoga de la zero, alături de profesori din toata lumea și chiar maeștri din India. Acest documentar este un mod de a accesa mai multe perspective asupra practicii yoga.

    Ce înseamnă să fii practicant de yoga, dincolo de o posturile dificile pe care ajungi să le poți ține?

    Posturile fizice trebuie să cultive și o anumită postură interioară. Yoga include mai multe instrumente, iar posturile/asana sunt doar unul dintre ele. Postura este și sinonim cu atitudine. Pentru mine yoga de pe saltea se continuă prin starea mea interioară când alerg în parc, fac curat sau merg cu autobuzul. Nu este o stare de extaz continuu, ci o stare de prezență pe care am lucrat-o și antrenat-o ca pe mușchi de-a lungul anilor. Dar starea aceasta de prezență este mai satisfăcătoare decât orice. Când prezența cuprinde o stare de bine, acela poate ajunge până la extaz. Iar când prezența pătrunde într-o stare de tristețe este ca și cum aș fi sub nori gri, văzând dincolo de ei în același timp.

    Momentan, posturile cele mai avansate pentru mine sunt cele care erau “ușoare” înaintea accidentării pe care o am la șold, iar acum au intrat la categoria provocări. Adaptarea fizică la posturi este mai accesibilă decât cea mentală.

    Care sunt planurile tale de viitor ca instructor, dar și practicant de yoga?

    Ce întrebare bună. Încep cu partea profesională și voi omite intenționat câteva detalii ca să fie surpriză pentru când se vor întâmpla, poate într-un articol viitor. Scriu acum din Brașov unde stau câteva zile cu intenția de a mă calibra și pregăti pentru ce îmi doresc în continuare. Pe principiul schimbi locul, schimbi norocul. Eu încerc să schimb perspectiva rămânând singură câteva zile.

    Iubesc orele de yoga pe viu, dar și cele online (abia aștept ocazia să povestesc de ce) – urmează să le duc la un alt nivel, un nivel la care cunoștințele și timpul îmi sunt valorificate din plin. 

    Despre alte colaborări – în perioada asta sunt deschisă la ceva nou în măsura în care este coerent cu ce îmi doresc.

    Iubesc uleiurile esențiale

    Am început să apreciez businessul acesta (căruia i-am rezistat cu încăpățânare și idei preconcepute 4 ani) și vreau să împărtășesc din experiența mea cu cine este curios sau are nevoie, atât pe partea de terapie cu uleiuri, dar și pe cea de business. Îmi place să cred că știu un ulei care ajuta la orice, de la dureri de cap și de burtă, până la diverse stări emoționale. Despre uleiurile esențiale terapeutice găsești câteva informații aici (folosirea uleiurilor se face sub îndrumarea unui specialist, deci îmi poți scrie pe facebook pentru asta) – mydoterra.com/ioanahudita 

    Mă împlinește să fiu elev

    Ca practicant de yoga îmi doresc să ajung din nou să studiez cu profesorii mei. Anul trecut a fost o ocazie binevenită de asimilare și aprofundare a tot ce-am învățat de la ei. Un curs de pranayama (tehnici de respirație yoghină) mi-aș mai dori să urmez alături de un maestru. Să ajung încă o dată la 10 zile de vipassana (o retragere de 10 zile cu meditație în tăcere), poate chiar în India.

    Și un obiectiv spiritual personal – dacă starea de împlinire ar fi o pelerina, mi-aș dori să mă îmbrac cu ea și să o port peste tot. 

    Ce a fost, dar mai ales ce va fi

    Căutând poze ca să ilustrez experiențele din acest articol, mi-am dat seama de mai multe lucruri importante pentru mine. Că am fost privilegiată să practic și să predau ore de yoga în locuri cam neobișnuite, cum ar fi Times Square din New York sau Consiliul Europei din Strasbourg sau într-un bazin gol.

    Am învățat enorm lucrând cu oameni foarte diverși, de la celebrități și sportivi de performanță, la oameni obișnuiți și copii. Și am poze cu toate astea. Un alt lucru pe care l-am realizat este că toate aceste experiențe au fost acum cel puțin 5 ani și eu cea din prezent sunt în altă etapă.

    Îmi pare rău ca nu am poze care să ilustreze ultimii 3 ani măcar. Au fost momente atât de intense și importante pe care camera nu le-a surprins. Am ales să dedic mai multă energie vieții personale și prietenilor când am simțit că timpul trece. Până acum 3 ani organizam atât de multe evenimente yoga, încât cred că nu ratam nicio sâmbătă și nicio duminică. Clasele erau pline și inima îmi creștea de bucurie. Totul în viața mea era despre și pentru yoga, alergam de colo-colo și părea că sunt peste tot în același timp. Și îmi plăcea asta.

    Dar acum – acum e diferit – încerc să port practica yoga în mine, în tot ce fac și totuși să fac mai puține lucruri, mai eficient și fără hei-rup, pe toate planurile vieții. Am să încerc să fac niște poze care să arate și partea asta.

    Recente

    RECOMANDĂRI

    spot_img

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.