Acum ceva timp mă întrebam: ’’Concurent sau aparținător”?, în acest articol: https://sportid.ro/concurent-sau-apartinator/
Dar lucrurile au început să revină la normal, restricțiile s-au mai relaxat și iată că mă trezesc în fața primului concurs de triatlon, AROBS X-Man, organizat la Oradea.
Înscrierea o adusese Moș Crăciun în 2019, așa că în 2020, când lucrurile au luat o întorsătură nefericită, am decis să particip în 2021. M-am trezit cu o lună înainte de concurs că vine vremea sa îmbrac trisuitul, să mă urc pe bicicletă și să alerg. Cu înotul nu-mi făceam mari probleme, am avut un super bazin la Reșița. Mulțumită clubului de înot masters Reșița 07 m-am putut antrena câte 1 oră, 5 zile pe săptămână. Rămânea să văd ce fac cu bicicleta și mai ales cu alergarea, dar am zis că le dovedesc eu.
Aurelian (n.r – Răducanu) a decis sa fie APARȚINĂTOR și bine a făcut
Vine și ziua de 5 iunie, ziua în care aveam să concurez la proba de half IronMan: 1900 m înot, 90 km bicicletă, 21 km alergare. Aflasem de câteva zile că apa are în jur de 14-15 grade și era sigur că înotul va fi scurtat. Am zis: asta e!
Trezirea la 5:45, după o noapte nedormită și ajungem la Fughiu unde trebuia să ne lăsăm lucrurile în tranziție între 6:30 – 7:30. În jurul orei 7 se dă startul pentru concurenții de la IronMan, avem la fel ca ei de înotat: 1500m. La ora 7:50 intrăm în apă și ne aliniem, eu vitează în prima linie, cu fioroșii. La 8 ne punem pe treabă, dau câteva brațe și iau o lovitură în ochelarii de înot și în ochi, bineînțeles. Hai că treaba e serioasă aici, bine că nu mi-au căzut ochelarii, mă gândesc ce vânătaie voi avea, bag viteză și mă depărtez de pluton. Mă bucur că am un neopren mai gros, apa este recișoară -:)
După 700 m parcă încep să nu mai simt mâinile și picioarele
Înot alături de un concurent, mult timp am crezut că e fată, avem același ritm. Ajung la final, el iese puțin înaintea mea, eu încerc să merg normal, mă simt ca și cum aș fi pe tocuri, am picioarele bocnă. În tranziție bat palma cu colegul de înot și încep să mă echipez pentru bicicletă. Plec din tranziție și încep sa pedalez pe o șosea îngustă, noroc că deocamdată nu e multă lume. Am 3 km până ajung la bucla de 17 km, unde circulatia e oprită. Admir natura că altceva nu prea ai ce să faci, mă hidratez și dau din picioare, încerc să nu uit că am 5 ture de biclă.
Aurelian urmează să se deplaseze la punctul de hidratare care se află pe la jumătatea buclei de 17 km, unde au voie sa stea aparținătorii pentru susținere și alimentarea concurenților. La prima tură nu l-am văzut, mă gândesc că apare el pana fac eu 5 ture, vorbisem să îmi dea un bidon cu apă după ce-l termin pe cel care îl aveam pe biclă. Traseul e vălurit, ceva urcare, iar la coborâre atenție la curbe, îmi spun eu. Trec peste covorul de cronometraj, am jumătate de tură și stupoare!, văd că încep să merg cam greu și-mi spun: asta seamănă a pană. Vine coborârea pe curbe și nu pot să controlez prea bine bicicleta, roata e moale.
Mă gândesc la abandon sau să încerc să ajung la punctul de hidratare
Trag să merg până acolo și când îmi văd aparținătorul strig în gura mare ”uite cum e! Pană”! Aurelian se uită la mine, se uită la roată, mă anunță că n-are pompă la el, iar de roată de schimb nici vorbă, am dat din umeri și am început să mă resemnez că voi abandona, dar el o ia la fugă și dispare, apare cu pompa în câteva minute, umflă rapid cauciucul și-mi spune: o sa te țină jumătate de tură, apoi oprești și o umflăm iar.
Ei hai că e frumos. La fiecare jumătate de tură câteva pompe și îi dau drumul.
După încă două opriri îmi înlocuiește roata cu una împrumutată. Îmi strigă ceva, că face pana și apoi îmi va schimba iar roata. După atâtea opriri și timp pierdut îmi zic că am pierdut destul de multe poziții în clasamentul general, dezamăgită, mă resemnez și încerc să termin concursul, măcar pentru el, care s-a străduit atât să mă pună pe roți.
Mă simțeam ca piloții de formula 1 când li se schimbĂ pneurile :))))
Nici nu mă gândeam că vine și alergarea, important era să termin bicicleta, ceea ce și reușesc, ajung în tranziție, mă schimb și plec pe o căldură de 25-26 grade, neobișnuit de cald pentru temperaturile de până atunci. Nu iau apă, fiindcă am punct de revitalizare la 6 km, fac eu față pană acolo, îmi spun în sinea mea.
Începe agonia de 11 km până la Piața Unirii, unde avem bucle de 2 km și punct de hidratare, plus că în parc mă așteaptă și Aurelian cu apă și cola rece. Trec kilometri pe o căldură cu soarele deasupra noastră, dar așteptatul punct de revitalizare apare tocmai la km 8 când nu mai credeam că îl voi mai găsi. Mă intersectez cu Aurelian după ce intru în oraș, îi povestesc pățania cu apa și el îmi spune cu jumătate de gură că am vreo 6-7 fete în fața mea.
Mă gândeam că m-au depășit câteva la biclă, dar așa de multe? Ei asta e, voi termina indiferent de clasare. Îi dau înainte până la Piața Unirii unde sunt anunțată de prezentator că mai am 5 ture, adică toate:))) Mă relaxez, știu că urmează să mă întâlnesc cu Aurelian în parc și să beau, îi dau bice în ritm ușor spre ușurel, să nu ne rupem, spun eu în gândul meu.
La fiecare tură Aurelian e prezent cu apă și încurajări, mă gândesc ce m-aș face fără el?
Îmi aduc aminte că am făcut amândoi un IronMan în care n-am avut pe nimeni care să ne ajute, cred că e primul concurs în care am APARȚINĂTOR. Ce norocoasă sunt că s-a întâmplat tocmai acum.
Iar trec prin fața scenei din piață, sunt anunțată că mai am 2 ture, nici mai mult nici mai puțin. La ultima tură nu mă mai opresc să beau și prind viteza, ca să scurtăm suferința.
Trec linia de sosire și sunt anunțată că sunt a 5-a fată la open și 1 la categoria de vârstă. Sunt surprinsă de acest rezultat, probabil că unele din fetele din fața mea participau la ștafetă.
Mă bucur că am terminat pe podium, cu toate opririle și îi dedic victoria APARȚINĂTORULUI meu. Ăsta-i spiritul Unstoppable!
Mă regăsesc mai mult în CONCURENT, dar fără un APARȚINĂTOR pe măsură nu faci nimic.
Împărțim victoria, Aurelian Răducanu!
Foto credit: Radu Cristi și Aurelian Răducanu
