Sfârșitul verii nu a fost de bun augur pentru pilotul de curse și sportivul amator, Alex Filip. În timpul unei ture de antrenament, el a fost acroșat intenționat de un șofer și aruncat într-un șanț de la marginea unui drum din Corbeanca. Pentru mulți cicliști, faptul că accidentul a fost surprins de camere de supraveghere și mediatizat intens a venit ca o dovadă irefutabilă a pericolelor la care se expun de câte ori se urcă pe șa și a modului în care sunt tratați de unii șoferi.
ÎN ROMÂNIA, ÎNTRE 2007 ŞI 2016, ŞI-AU PIERDUT VIAŢA ÎN MEDIE 164 BICICLIŞTI PE AN
Însă, înainte de orice, câteva cifre. În ultimii 10 ani, la nivel european, fatalitățile în rândul șoferilor și pasagerilor din autoturisme au scăzut cu 24%, iar cele din rândul pietonilor au scăzut cu 19%. În schimb, accidentele fatale în care au fost implicați și bicicliști nu au scăzut deloc! Mai mult, între 2010 și 2018, peste 19.450 de bicicliști și-au pierdut viețile pe șosele din Europa.
În România, între 2007 și 2016, și-au pierdut viața în medie 164 de bicicliști pe an, aproximativ 8% din numărul total al fatalităților rutiere. Alături de Lituania și Ungaria, România are cea mai mare rată de fatalități în rândul cicliștilor per milionul de locuitori, pentru anul 2016, ultimul în care s-a făcut acest studiu. Suntem lideri și cu numărul de fatalități în zone urbane, 76% dintre accidente soldate cu decesul unui ciclist având loc într-o localitate. (aici aveti studiul complet, de unde puteți vedea și care sunt orele zilei în care au loc cele mai multe accidente în care sunt implicați cicliști, lunile anului, dar și condițiile de iluminat).
În spatele cifrelor sunt mereu oameni și în ciuda experienței neplăcute, Alex Filip este bucuros că a scăpat cu viață din accident. ”Am scăpat destul de ușor din accidentul care putea fi tragic. De la multe zile de spitalizare, scaun rulant sau chiar veșnică pomenire.”
AM SCĂPAT DESTUL DE UŞOR DIN ACCIDENTUL CARE PUTEA FI TRAGIC. DE LA MULTE ZILE DE SPITALIZARE, SCAUN RULANT SAU CHIAR VEŞNICĂ POMENIRE
Privind în urmă, crezi că ai fi putut face tu ceva ca să eviți acest incident?
E complicat de spus pentru că o astfel de reacție nu poate fi anticipată, ba chiar nici imaginată de către un om cu valori și o minimă cumpătare. Sigur, am citit comentarii venite din zona de hate care spun că e periculos cu bicicleta pe stradă și că ar trebui să nu mergem cu ea, că mă aflam în unghiul mort (așa ceva nu există în cazul unui șofer care e prieten cu oglinda retrovizoare și stie că are în jur un biciclist pe care tocmai l-a depășit), că bicicliștii trebuie să meargă pe trotuar, etc. Puteam să-l evit plecând cu 10 secunde mai târziu de acasă, așa încât șoferul Skodei albe m-ar fi depășit larg și nu mi-ar fi pus viața în pericol.
Te-a făcut această experiență să schimbi ceva la modul în care vei merge cu bicicleta de acum înainte (locație, felul în care te așezi pe șosea, cum reacționezi în preajma mașinilor)?
Legea spune (complet greșit față de siguranța biciclistului) să mergi cât mai aproape de marginea drumului, lucru care îmbie automobilistul să te ”înghesuie la matinelă”. În orice țară civilizată, biciclistul merge, atunci când e nevoit să circule pe carosabil, pe o treime din bandă, adică fix pe unde trec roțile de pe partea dreapta a mașinii. În felul ăsta, șoferul e nevoit să te depășească așteptând să nu vină nimeni din contrasens.
FIX ÎN ZIUA ACCIDENTULUI NU MI-AM LUAT MĂNUŞILE
De asemenea, o astfel de amplasare este ideală și pentru situația în care o mașină de pe contrasens vrea să depășească. Nu de puține ori am fost înghesuit și de mașini care vin de pe contrasens, în depășire și cu viteză mare. Un alt aspect care și-a dovedit eficacitatea este echipamentul – casca și-a făcut datoria și mi-a protejat capul, am concluzionat că și ochelarii au avut meritul lor. În schimb, fix în ziua accidentului nu mi-am luat mănușile, iar rănile adânci care mă cam jenează, puteau fi evitate.
Care sunt regulile pe care le aplici atunci când ești tu la volan și te apropii de un biciclist sau un grup de bicicliști?
Atât de tare mi-ar plăcea să nu pară o ”placă”, ci să conștientizăm că un biciclist este tot un participant la trafic care are drepturi, dar și obligații. Când sunt la volan și observ un biciclist sau un pluton, dacă nu am loc să depășesc, aștept până când pot lăsă un spațiu de 1,5m. Mai există situația când biciclistul face semn că se dă un pic de-o parte, iar șoferul poate trece – este o situație de respect reciproc, de exemplu.
EU CRED CĂ SUNTEM ÎNTR-O ZONĂ DE RASISM MECANIC
Am mers destul de mult cu bicicleta pe diferite trasee prin Elveția și am fost absolut impresionat cu cât calm și cu cât respect ești tratat ca biciclist. Bineînțeles că avem și în tabăra bicicliștilor foarte mulți care nu dai doi bani pe Codul Rutier și nici pe respectul față de mașinist pentru că nu de puține ori vedem bicicliști pedalând pe trecerile pentru pietoni, trecând pe roșu, sfidând pietonul de pe trecere, mergând pe trotuar sau prin parc cu viteză, fără a semnaliza schimbarea direcției de mers sau chiar deplasarea fără lumini. Eu cred că suntem într-o zonă de rasism mecanic. Adică dacă un șofer m-a lovit intenționat, nu rezultă că toți fac la fel. Cum nici un biciclist care trece pe roșu sau vorbește la telefon pe bicicletă nu poate genera etichetarea tuturor.
Crezi că ar trebui schimbat ceva în ceea ce privește predarea în școlile de șoferi, vis-a-vis de șofatul defensiv?
Este o poveste lungă aici, însă aș vrea să fim conștienți că în România nu există școli de șoferi, ci școli de obținut permise. Adică ești învățat cum să faci ca să dai bine la examen, iar chestionarele se învață mecanic. Mă întreb, cum ar fi dacă proba teoretică s-ar da oral în fața unei comisii. Iar fișa medicală în vederea obținerii permisului să nu fie făcută sub formă de glumă, ci să avem o testare temeinică. Apoi, la abilitățile într-ale volanului, cred că este prea superficial modul de testare.
AŞ ÎNCEPE EDUCAŢIA RUTIERĂ ÎNCĂ DIN ŞCOALA PRIMARĂ
Avem mari lacune în ceea ce privește calitatea materialului dintre scaun și volan. Mă refer la modul general, la nivel de masă, pentru că la fel de bine cunosc mulți șoferi care respectă cu strictețe Codul Rutier. Apoi, aș începe educația rutieră încă din școala primară – eu susțin astfel de cursuri pentru elevi și sunt extrem de receptivi.
Care este cea mai importantă învățătura pe care ai tras-o din acest incident?
Ha! Odată în plus am învățat să prețuiesc clipa și să mă bucur de moment pentru că a doua zi, iată, poate să nu mai existe.
