Orice părinte își dorește să fie cel mai bun exemplu pentru copilul său, iar când acesta ajunge la maturitate, să îi depășească realizările. Bineînțeles, nimeni nu este perfect și nici un părinte nu reușește să fie mereu cea mai bună versiune a sa în fața copilului. De aici, o presiune uriașă pe umerii mamelor și taților, în cele mai multe cazuri nejustificată. Vorba cântecului, ”The Kids are Alright”. Iar atunci când se întâmplă, pare a fi un ”accident” fericit, o surpriză venită dintr-un lucru mic.
”Prin toamna anului 2016 mi-am făcut o cursieră din bucăți, cu gândul de a merge cu ea la serviciu (aveam deja mai bine de un an de când mergeam cu bicicleta la birou oricât de des posibil). I-am dat-o lui Andrei să se dea cu ea și l-a prins.”
ÎN 2018 DEJA S-A SCHIMBAT BALANȚA, A ÎNCEPUT SĂ-MI IA SEGMENTELE
Așa începe povestea pasiunii pentru sport ce îi leagă pe Cristi și Andrei Mirică. Primul, 47 de ani, un inginer în plin proces de reorientare profesională către psihologie. Al doilea, un student de 21 de ani la Calculatoarea și Tehnologia informației: ”Prima tură făcută împreună a fost prin noiembrie 2016, la țară, undeva la vreo 30 de kilometri. În 2017 am schimbat bicicleta și ăla a fost anul în care am simțit că am un adevărat partener de antrenament. În 2018 deja s-a schimbat balanța, a început să-mi ia segmentele”, se amuză Cristi când privește în urmă cu mândrie la evoluția lui Andrei.
ANDREI A FOST DINTOTDEAUNA ATRAS DE LUMEA SPORTIVĂ
Pasiunea pentru mișcare i-a sădit-o, fără să vrea, când Cristi a simțit că trebuie să facă o mișcare înspre o viață mai sănătoasă: ”Nu l-am împins, cred că a venit după ce m-a văzut. Eu m-am (re)apucat de sport prin 2008, când ajunsesem la 107 kg. Am început să alerg, iar în 2012 am participat la prima competiție de trail, la Băneasa. Apoi din 2013 am început să merg la concursuri montane, cu familia după mine. Chestia asta a durat până prin 2018. Andrei a fost dintotdeauna atras de lumea sportivă (wrestling, auto, ciclism) și cred că i-a plăcut toată experiența de concurs, atmosfera, faptul că putea fi atât de aproape de sportivi de top. Cred că asta l-a atras.”
Nu a trecut mult timp până când echipa tată-fiu a început să participe împreună la concursuri: ”Prima dată m-a surprins în septembrie 2017, la King of Transfăgărășan, unde eu am fost în concurs și el a fost pe lângă. Ne-am întâlnit când eu coboram, undeva mai sus de Cabana Capra, ceea ce mi s-a părut ”wow!”. În anul 2018 a participat la concurs și a făcut traseul până la capăt.”
ÎN ANUL ĂSTA MI-E CLAR CĂ SUNT ÎN FORMĂ DATORITĂ LUI
Astăzi, rolurile s-au inversat, iar tatăl este tras de mânecă să iasă la mișcare și antrenamente: ”Cred că în ultima vreme mai mult el mă motivează pe mine. E tânăr, e mai competitiv, mai atras de ideea de a participa la concursuri. Se pregătește destul de structurat (zeci de mii de kilometri pe Zwift în ultimii doi ani). Iar eu am căutat să-l susțin, în sensul că de fiecare dată când am avut posibilitatea să ieșim la șosea, în special la munte, n-am stat pe gânduri. Cel puțin, în anul ăsta mi-e clar că sunt în formă datorită lui.”
Mai mult decât atât, tatăl este pregătit să predea ștafeta lupului mai tânăr. De acum încolo Andrei va face cinste numelui Mirică la concursuri: ”Cred că prin 2019 mai puteam vorbi de competiție între noi, acum eu încerc să nu rămân prea tare de căruță! Mai are de stăpânit coborârile și s-a terminat povestea. Acum pe la concursuri merg mai degrabă la susținere, în spate, cu camera de rezervă, pompa și scule.”
I-AM ZIS CĂ NU MAI AM CE SĂ-L ÎNVĂȚ
Dincolo de glume și de micile competiții dintre Cristi și Andrei, de un lucru sunt convinși amândoi. Pasiunea comună pentru sport a făcut ca relația dintre tată și fiu să fie mai puternică: ”Nu știu cum ar fi arătat relația noastră fără activitatea asta sportivă pe care o împărtășim. Cu siguranță altfel. Pentru mine a fost și este o satisfacție tot ceea ce împărțim. Și un exercițiu de încredere – la început cel puțin din cinci în cinci secunde întorceam capul în spate să văd dacă este OK, dacă merge pe margine, dacă e atent la mașini. Îmi aduc aminte că prin toamna lui 2018, când ne întorceam de la o tură, i-am zis că nu mai am ce să-l învăț și practic de atunci ne-am raportat de la egal la egal.”
În ceea ce privește competiția ideală pentru echipa Mirică: ”Poate un duatlon să mă motiveze să mă reapuc de alergare. Sau ceva concurs de ciclism de anduranță. Andrei zice că Haute Route…”
