Vacanța înseamnă multe lucruri și e diferită, în funcție de pasiuni și aptitudini. Pentru unii ea este sinonimă cu explorare și experiențe, ca urmare a unei neliniști continue (te gândești la genul ăla de prieten care în concediu nu stă locului și te obosește numai când îți povestește despre planurile lui?). E un fel de sindrom FOMO (“fear of missing out” sau “ceva îmi scapă cu siguranță” sau “viața e prea scurtă ca să mă odihnesc”).
Cu gândul la cei care nu au stare, am stat de vorbă cu Victor Zamfir – ghid acreditat de Ministerul Turismului, care a construit o echipă frumoasă, călătoare și aventuroasă, pe nume EttaMundo
Pe Victor l-am cunoscut în calitate de sportiv amator la concursurile de triatlon. Cum s-a produs tranziția de concurent la organizator și ghid de aventuri în natură?
De când mă știu am preferat atât sporturile cât și activitățile outdoor. De peste 20 de ani am trecut de la sport la organizare și ghidaj dar și invers, în funcție de necesități sau de locul în care m-am aflat. Triatlonul a fost sportul care m-a definit și a fost o perioadă un mod de viață pentru mine. Foarte rar reușeam să ghidez, dar am rămas legat în continuare de natură, chiar dacă viața mea s-a împărțit timp de 5 ani între antrenamente și competiții. După sezonul 2019 am decis sa mă ocup mai mult de ghidaj iar în 2020, când s-au sistat concursurile în contextul pandemiei, tranziția s-a petrecut natural. Încă îmi lipsesc antrenamentele dure.
Tot ce am învățat în timpul vieții de sportiv mă ajută enorm în prezent, cum ar fi disciplina, organizarea, anduranța și capacitatea de adaptare.
Ce reprezinta ETTA Mundo pentru tine și ce faceți voi acolo?
Doi ani (fără a lua în considerare restul colaborărilor) am activat pentru o altă asociație, unde am creat o echipă frumoasă și programe superbe. Apoi, forțat de împrejurări și încurajat de foarte mulți clienți și prieteni, am început pe cont propriu. Așa s-a născut ETTA Mundo. ETTA este mai mult decât un proiect. Este un copil aflat abia în primul său an de viață a cărui dezvoltare este responsabilitatea mea. Dar știu că pentru a-l crește frumos, am nevoie de o echipă, pe care caut să o construiesc în permanență. Și împreună cu ei, pe lângă faptul că practic lucrul pentru care m-am pregatit o viață, încerc să creez programe tot mai complexe, care se adresează unui public cât mai variat, de la simpli plimbăreți, dornici de experiențe, la temerari în căutare de adrenalină și aventuri deosebite.
Ce îți place cel mai mult în activitatea de ghid?
Oh :))). Rareori pot răspunde la întrebări sec și scurt. Aș putea și aici să enumăr o serie lungă de lucruri și momente care îmi dau satisfacție. Dacă ar fi să mă rezum la unul, aș alege asta: în fiecare tură întâlnesc oameni frumoși, diferiți, complecși, cu un bagaj enorm de cunoștințe și experiențe. Iar eu de la acești oameni învăț cel puțin la fel de mult cât învață ei de la mine. Ba chiar mai mult, mă încarc cu energie pură și îmi reamintesc, cu ajutorul lor, de ce fac asta și de ce pot trece mai departe, indiferent de obstacol. În aceeași măsură, îmi place că reușesc să inspir oamenii și, așa cum se exprimă uneori clienții, le imprim aceeași pasiune pentru explorare, natură, istorie, cultură etc.
Care e cea mai amuzantă amintire de când organizații ture?
M-a sunat o clientă, care mai fusese cu mine într-o tură de caiac și îmi tot urmărise acest tip de aventuri. Dorea să se înscrie la o tură care presupunea trekking și rapel în Piatra Craiului. Așadar, s-a înscris împreună cu un amic, ba chiar ar fi vrut să mai vină cu alți doi, însă nu mai erau locuri (prefer să nu merg în ture cu oameni foarte mulți). Ea venea din Sibiu, așa că ne-am întâlnit direct la intrare în traseu, cum se procedează cu cei care vin cu mașinile personale. Parcurgem cele 4 ore de traseu în armonie deplină, cu povești, amintiri depănate și mult râs, cum se obișnuiește în ture. Ajungem în final la locul unde treaba devenea ceva mai serioasă: punctul de intrare pe firul canionului în care aveam de coborât niște pereți folosind tehnica rapelului și echipamentul aferent. Echipăm oamenii, le facem instructajul și când să pornim, ea mă întreabă:
Dar caiacele unde sunt?
Am râs ca la o glumă potrivită, însă ea, insistă.
Păi nu coborâm în caiace?
Mi-a luat 2-3 minute să realizez că ea vorbea serios. În paranteză trebuie să menționez că înainte de eveniment trimit oamenilor o informare în care dau cât mai multe detalii posibile despre condițiile meteo, echipament, program etc. Plus că și în descrierea evenimentului menționez despre ce este vorba.
Într-un final, am înțeles că ea a crezut că noi îi puneam pe oameni în caiace, îi legam fedeleș și îi coboram în rapel cu ajutorul corzilor, prin canion. Și ea pentru această experiență se înscrisese. Și mi s-a părut și mai amuzant faptul că mai convinsese încă 3 persoane de asta – cel înscris și ceilalți doi rămași acasă:-)
Care e locul preferat în care ați organizat ture?
Iertare, dar nu pot răspunde la această întrebare:-) Pentru că multe ture sunt complexe și se pot desfășura numai în anumite locuri, care au aspect diferit iarna față de toamna și așa mai departe. Am avut câteva ture externe în locuri în care neapărat doresc să revin, mai ales în insula Gokceada (Turcia) sau în Valea Susa (Piemont – Italia). Iar în România am revenit cu dor și drag în unele locuri, în care am fost poate de zeci de ori.
Ce e cel mai greu atunci când ești ghid de aventură?
Trebuie să trăiești cu greșelile pe care nu ai fost capabil să le eviți. Din fericire, în turele în care am fost eu nu au fost accidente grave și toată lumea a ajuns acasă pe propriile picioare, fără să le lipsească ceva (poate doar o unghie:-)). Prefer să nu mă bazez pe noroc sau providență și încerc să am planuri de rezervă, să îi temperez pe oameni, ca să nu se expună inutil pericolelor, dar să-i las și liberi în același timp, să colaborez cu ei, să-i ajut și să fiu ajutat la rândul meu. Cu toate astea, apar și situații neprevăzute sau participanți dedicați atingerii țelului, indiferent de consecințe. Și uneori greșesc, ceea ce ne poate costa. Iar greșelile rămân la organizator.
Cât de important e echipamentul atunci când vrei să explorezi natura (pe lângă condiția fizică)?
A devenit virală punga de la supermarket cărată în loc de rucsac pe vârful Moldoveanu. Sau papucii și alte minunății. Poate că unii turiști sau ghizi au dus problema echipamentului la extrem și deseori am văzut și folosirea în exces a echipamentului. Cumpătarea este cheia. Turiștii ar trebui să înțeleagă că echipamentul adecvat face diferența între durere și plăcere. Poți mânca cea mai bună supă din viața ta cu furculița sau cu polonicul, însă abia când vei avea lingura potrivită îi vei simți cu adevărat savoarea.
Ce pregătiți pentru 2023?
Planurile sunt deja pentru următorii 3-4 ani. Pentru unele trebuie doar să avem răbdare ca să fie momentul potrivit, pentru altele trebuie sa ne dezvoltăm, ca să le putem pune în practică. Vom începe un proiect nou dedicat copiilor în special, ce are ca scop educarea lor prin joacă în natură, cu elemente ce țin de orientare și adaptare la mediu. Pregătesc și rând pe rând voi lansa programe de aventură externe, combinate cu istorie și cultură.
Italia și Franța, unde avem via ferrata și experiențe
Irlanda cu mult caiac și degustări
Cipru cu scuba diving și nu numai
Gokceada cu kite-surfing și snorkeling, unde sigur revenim la vară
Probabil că vor mai apărea și altele. Iar intern continuăm cu programe consacrate anumitor perioade, cum sunt cele lejere cu plimbare și povești printre culorile toamnei, sau cele cu rapel, via ferrata și vârfuri și de asemenea, cele culturale, cu experiențe, degustări și istorie.
Credit foto ETTA Mundo
