fbpx
luni, februarie 10, 2025
spot_img
More

    DIVINA REINVENTARE – cele șase cercuri ale sportivului amator

    1.Renunțarea

    Era o îngrozitoare seară de ianuarie, ora 18:30, duminică, ultimul weekend din vacanță, după petrecerea de trei săptămâni continue în fum expirat și balamuc dezorganizat. Știu sigur că era la începutul lui 2007, pentru că de atunci mă felicit în gând că am decis să renunț la nopțile pierdute te miri cum. Eram în punctul în care nu mai puteam, trebuia să rup acel cerc și să mă agăț de ceva care să mă scoată din programul prestabilit de muncă cinci zile aproape non stop urmate de weekenduri explo..date aș zice acum.

    AICI ÎMI LUAM PORŢIA DE RĂSĂRIT

    Mi-am făcut abonament la sală și am început să mă duc măcar o dată la două zile. Cochetasem de mică cu muntele citind toată colecția maică-mii de Munții Noștri, apoi, întâmplător ajungeam în diverse locuri spectaculoase care m-au marcat destul de mult. Dar ca revoltă și reacție la veșnica „mai mișcă-te si tu un pic, hai la alergat, sau la munte” m-am țintuit de scaunele de la bar și nu am vrut să aud de niciun lucru care să îmi perturbe distracția obișnuită. Până când a venit acel ianuarie nefast pentru cariera mea în bodegăreală și cum necum a fost nevoie să renunț mai întâi la ieșirea de vineri seară, deoarece sâmbătă dimineața voiam să mă duc la sală. Au urmat discuțiile cu gașca, cum alegeam sala în locul ieșirilor la club? Dar după un timp au venit și vremurile să putem bea o cafea liniștiți la ora 9 dimineața, nu o ciorbă la ora 17.

    2. Căutarea

    În 2008 m-am mutat și am descoperit Lacul Morii. Aici îmi luam porția de răsărit. Tot atunci am învățat să fac meditație în mișcare, să învăț să respir și să mă detașez, sa învăț să îmi controlez corpul numărând. Să arunc departe ganduri nocive și obsesive și să mă concentrez pe respirație, plămâni și tălpi. Tot în 2008 am avut brusc nevoie de mama și pentru că în weekend colinda de obicei crestele, am pornit dupa ea.

    Așa am început să merg săptămânal la munte, apoi au urmat turele mai lungi, refugiile, statul la cort, traseele nemarcate, visam să mă mut la o cabană să curăț cartofi, să las publicitatea și să scutur pături la Podragu. Să renunț la confort. Deja nopțile petrecute în Vamă și after-party-urile de duminică dimineața păreau undeva pierdute în bezna trecutului. Găsisem calea. Era o bandă roșie.

    AM STRÂNS RESEMNATĂ HÂRTIILE ŞI PLANURILE ŞI AM AŞTEPTAT CUMINTE

    3. Bizonul troian

    După mai multe perindări prin lume m-am poticnit de Radu, în 2013. Am descoperit bicicleta și turele lungi de cicloturism, visam să colindăm lumea în lung și în lat cu săptămânile și de ce nu, cu lunile și anii. Ne-am bucurat de fiecare moment, weekend, drumeție și tură, până când într-o frumoasă zi de vară fix înainte de o vacanță cu bicicletele în Samothraki, ne-a batut la ușă pe neașteptate o barză cu mesajul „Vin. Aprilie. Bizonul”. Am strâns resemnată hărțile și planurile.

    4. Adaptarea

    Apariția ei a dus la multe schimbări în viața noastră. Am înțeles că luxul de a avea tot timpul la dispoziție să cutreieram cât voiam și libertatea de a ne pierde pe traseu și a ajunge a doua sau a treia zi s-au dus pe apa sâmbetei. Neavând ajutor, nici bunici, nici bonă, am înțeles că un abonament la sală ar fi degeaba. Îmi rămăsese alergatul pe care am ajuns să îl practic în momentele în care ea în sfârșit adormea la 4 dimineața, când mă furișam pe Lacul Morii și alergam. Am început să mă înscriu la concursuri, aveam astfel garanția că orice s-ar întâmpla (în limite decente) în ziua X voi alerga sigur. Cu ocazia asta am făcut primii pași în lumea sportului cu tot ce înseamnă antrenament, plan de antrenament, timpi, clasament, competiție. Ce urât, nu îmi plăcea cuvântul competiție, făceam parte din acea categorie de oameni care colindă de plăcere.

    Când timpul nu are legătură cu orele, ci e după soare, distanțele sunt doar repere vizuale, altitudinea e ghicită după vegetație, prognoza meteo după forma norilor și finish-ul poate fi oriunde găsești un loc bun de pus un cort. Mutarea la Brasov pentru un an m-a apropiat de alergarea montană, lăsând Herăstrăul sau Lacul Morii pt Tâmpa care era, ce să vezi, în spatele blocului. Experiența a fost minunată, o adevărată vacanță de un an.

    MUTAREA LA BRAŞOV PENTRU UN AN M-A APROPIAT ŞI MAI MULT DE ALERGAREA MONTANĂ

    5. Sportul

    Nu mă consider o sportivă, nu e meseria mea, nu am rezultate uimitoare, îmi cunosc limitele, îmi place să fac mișcare de plăcere, să strâng din dinți, să mă doară corpul după o tură lungă și să fiu atât de încărcată de endorfine încât să nu pot adormi mestecând în gând amintirea frumuseților văzute. Cât despre competiție știu sigur că cea mai periculoasă adversară sunt chiar eu. Și totuși sportul nu este doar atât. Este și prietenie.

    6. WeAreSports

    Cercul se închide pe biroul agenției în a cărei echipă funcționez de circa 1 an jumătate. Aici facem ce și cum ne place pentru clienți și proiecte în care credem. Obsesiv, obligatoriu și compulsiv. Alergăm, râdem, desenăm și mai bem și câte un vin, responsabil, că avem în orar antrenament a doua zi.

    Letiția Moldovan
    Letiția Moldovanhttps://www.strava.com/athletes/9088646
    Nume: Leti M Varsta: 36 de ani Ocupatie: Graphic Designer la wearesports. Ale(r)g de fiecare dată muntele.

    Recente

    RECOMANDĂRI

    spot_img

    Abonare la newsletter

    Intră în clubul SportID. Te așteaptă noutăți, oferte și multe surprize.