Poate crezi că nu ai auzit până acum de asociația ”Sport la orice vârstă”. Dar dacă ai participat măcar la un concurs de alergare montană în România, cel mai probabil a fost un concurs organizat de ei. Sunt unul dintre cele mai vechi ONG-uri de sport din România și unul dintre cei mai mari fundraiseri prin sport din țară.
E PERIOADA ÎN CARE AM DESCOPERIT MERSUL PE MUNTE, MINUNATĂ PASIUNE
Povestea Sport la orice vârstă se confundă cu Lucian Almării, fondatorul ei: ”Eram înnebunit după fotbal când eram mic, ca toți băieții probabil. Băteam mingea toată ziua, jucam înainte de școală, în pauze, după școală alergam iar. Apoi am schimbat fotbalul cu tenisul de masă, tot așa intensiv, iar începând cu școala generală am avut o altă mare pasiune, baschetul. Am fost fascinat de felul în care un băiat mai mare venit în orașul meu în vacanță reușea să dea coș cu spatele la panou, din lateral, cu mingea învârtită. Am stat o lună sub panou, am învățat la perfecție mișcarea și așa s-a născut baschetul în orașul Motru, adus de băiatul acela și perpetuat de mine și de trupa pe care am întemeiat-o, ne-am jucat mulți ani.”
Dacă primele deprinderi organizatorice le-a dobândit în generală și liceu, facultatea a împământenit pasiunea pentru munte: ”E perioada în care am descoperit mersul pe munte, minunată pasiune! Am auzit de Maraton Piatra Craiului, mi-am zis că trebuie să ajung la finish întreg, am ajuns printre ultimii, pe întuneric, cu lacrimi în ochi de oboseală și fericire. Acesta a fost începutul meu în alergarea montană. Am continuat pe această direcție și în câțiva ani am reușit să fac 7500 tura lungă de două ori, Creasta Făgărașului în două zile, UTMB-CC la două zile de o urcare pe acoperișul Europei, Mont Blanc.
FĂCEAM CELE MAI TARI PETRECERI ÎN LICEU ȘI ÎN FACULTATE
Combinarea deprinderilor din adolescență cu nouă pasiune a urmat firesc: ”După primul meu MPC m-a apucat o frenezie, visam zi și noapte că alerg pe munte, mă tot gândeam cum a putut face Adi Bostan 4 ore, nu puteam să cred. Am început să mă antrenez, mi-am luat prima pereche de Salomon cu care am plecat din magazin direct în pădure, la alergare. După Ecomaratonul din primăvara următoare, pe terasa lui Chris Shonn, alături de el, dar și de familiile noastre, bucurându-ne de cea mai frumoasă panoramă a Pietrei Craiului dinspre Bran/Bucegi și inspirați de cele două concursuri care aveau să devină faimoase, a apărut ideea organizării unui eveniment sportiv de care urma să ne bucurăm noi în primul rând. Apoi vom vedea ce va mai fi. Mie mi-a plăcut dintotdeauna să organizez chestii, făceam cele mai mari petreceri în liceu și în facultate. Un eveniment sportiv era ceva nou, foarte incitant, iubeam deja alergarea montană, eram foarte entuziasmat și eram sigur că mă voi descurca. Ne-am descurcat destul de bine, căci nu am fost niciodată singur, ci având o echipă formidabilă care s-a creat natural, oameni alături de care aș putea oricând să depășesc orice obstacol. Acum ne cunoașteți, ne găsiți la kituri, pe trasee de recunoaștere sau la marcat, răspunzând la mesajele voastre, confirmând înscrierile sau ștergându-le pe cele multiple. Întotdeauna bucurându-ne de prezența participanților, alături de ei.”
PÂNĂ CÂND, LA CĂDEREA NOPȚII, NE-AM DAT SEAMA CĂ LIPSEȘTE UN VOLUNTAR
După primul concurs organizat cu succes, microbul a intrat în sânge la fel ca cel al muntelui. O pasiune pe care Lucian a vrut să o împărtășească cu cât mai mulți oameni: ”Primul concurs pe care l-am organizat a fost în 2012, Retezat Trail Race, devenit după câteva ediții Retezat SkyRace Intersport. Sunt legat organic de Retezatul Mic, m-au adus ai mei în fiecare an de copil aici, iar alegerea locului a fost firească. Am avut noroc la prima ediție de o vreme superbă, 100 de alergători la start, un grup de oameni deosebiți, alături de care la finalul serii am mâncat tocăniță de oaie oferită de gazdele noastre de la Cheile Butii, ne-am bucurat de foc de tabără și de chitară, am băut un pahar de vin, a fost acea atmosferă în care știi că ești acolo unde trebuie, cu cine trebuie, la momentul potrivit. Până când, la căderea nopții, ne-am dat seama că lipsește un voluntar și așa am început, ce-i drept cam brusc și cu furnicături, să învățăm ca echipă ce înseamnă responsabilitatea colectivă. L-am găsit, înnoptase la Schit, la kilometrul 4, era bine. Da, știam deja că vor urma și alte competiții. A urmat chiar în acel an Azuga Trail Race, Băneasa Trail Race, în anul următor Corcova Trail Race, toate evenimente cu specific complet diferit, dar având în comun alergarea, de fapt sportul, mișcarea în natură alături de prieteni. Au urmat apoi Vertical Trail Race Bușteni devenit SkyRace și el, Alba Iulia City Race, Urban Trail Sinaia. Adevărul este că am făcut/organizat an de an evenimente la care ne-ar fi plăcut nouă să participăm cu entuziasm. Ultimele apărute în peisajul nostru Sunt SportGuru Timișoara 21k, Carpathia Trails Cheile Grădiștei (cursă ultra-montană pe etape) și Bucharest Urban Athletics Auchan (1 milă, viteză, pe Kiseleff).”
RETEZAT SKYRACE ESTE COMPETIȚIA CEL MAI DIFICIL DE ORGANIZAT
Lucian a avut șansa să fie printre primii organizatori de concursuri montane din țară, când această activitate era rezervată doar câtorva pasionați de munte și de alergare. Motiv pentru care a reușit să construiască expertiză odată cu dezvoltarea sportului în România: ”Prima ediție a oricărui eveniment este relativ ușor de organizat chiar și pentru cineva fără experiență organizatorică. Pe măsură ce numărul participanților crește, administrarea devine grea spre foarte grea. Câteodată chiar crezi că nu o mai scoți la capăt, vremea poate fi groaznică, se pot întâmpla multe lucruri neprevăzute care pot distruge pe loc o muncă și o reputație de bun organizator, pentru care te-ai străduit mulți ani. Toate evenimentele pe care le-am creat alături de echipă și parteneri îmi sunt și ne sunt foarte aproape de suflet. Foarte aproape. Tind să cred că Retezat SkyRace Intersport este competiția cel mai dificil de organizat: traseul dur, alpin, vremea capricioasă, dar apreciată an de an de alergători, numărul mare de participanți, foarte multe lucuri de gestionat. Deși recunosc că cel mai obosit sunt după Corcova Trail Race, trei zile de festival al cărui motto este Sports are just an excuse lasă urme și asupra celor mai tăbăciți organizatori.”
Ca să depășească toate momentele dificile, Lucian își antrenează răbdarea și zen-ul, în timp ce își aduce aminte un sfat pe care l-a primit la început de drum și pe care îl găsește util și azi, când deja este un veteran al organizării de competiții: ”Esența o puteți găsi în ceea ce mi-a spus odată Cornelia David/Ecomaraton, cred că după primul Retezat Trail Race – Trebuie să ai multă răbdare pentru ca evenimentul tău să devină un succes. Adaug eu, dacă ai noroc, dacă ai echipă, dacă te zbați suficient de mult, vei reuși, poate. Noi am pornit câteva competiții cu care nu am mai avut răbdare la un moment dat, căci am văzut lipsa de interes din partea comunităților locale. Oamenii locului trebuie să fie primii care să înțeleagă cât de importante pot deveni pentru ei aceste evenimente, cu implicare, acțiune și din nou, cu răbdare.”
Dacă ar putea să organizeze o competiție oriunde în lume, Lucian nu s-ar îndepărta prea tare de România, ci doar s-ar muta de la munte, la mare: ”Eu am cochetat câțiva ani și cu triatlonul, dar am făcut o fascită plantară de care nu am mai scăpat, când am alergat într-o iarnă prea mult pe asfalt și mă pregăteam pentru primul meu Half IronMan. Așadar aș face un triatlon Half IronMan Fără Asfalt, știu locul, știu traseul, în România, într-o zonă minunată care îmi este foarte dragă. Așteptăm cu nerăbdare să vină din nou vremurile bune, ne este dor de evenimente și de freamătul lor, de alergători și de prietenia creată între noi în ultimii 10 ani.”
