Omul caută fericirea, asta e știrea secolului! Cu toatea astea, dacă te uiți un pic la știri, îți vine să crezi că mai mult caută suferința. Dependența de substanțe care induc starea de bine și iau durerea cu “mâna” e una dintre bolile zilelor noastre (fără un leac care să garanteze că nu e cale de întoarcere).
Drogurile nu funcționează, nu te fac mai fericit și cu siguranță te omoară
În timp ce oamenii se chinuie să extragă bucuria de a trăi din diverse prafuri și licori, sunt unii – puțini ce-i drept, dacă stai să faci un calcul (aproximativ 0.1% din populația globului a alergat un maraton) – care au descoperit substanța magică: alergarea.
E gratis, nu te ucide (încă nu există studii pe tema asta:-)), DAR dă dependență!
Stabilirea cu precizie a ceea ce este “runner’s high”(„extazul alergătorului”) este o sarcină dificilă. Nu toți cei care aleargă par să-l experimenteze, dar cei care o fac, descriu o senzație de bine, aproape de euforie, care apare la un moment dat în timpul activității – poate fi după câteva minute sau după 20 de minute. Și nu este nevoie să fie doar alergare: se poate întâmpla și în cazul altor sporturi de anduranță, practicate la intensitate ridicată, precum ciclismul, înotul sau chiar escalada. Important e să fie sport individual. Această magie nu pare să se întâmple în cazul sporturilor de echipă.
Persoanele care experimentează extazul alergătorului afirmă, de asemenea, că simt mai puțină anxietate, reducerea durerii și că sunt mai calmi după exercițiu.
În ultimii ani s-au făcut studii pentru a explora modul în care exercițiul fizic interacționează cu chimia creierului, cu scopul de a folosi concluziile pentru înțelegerea și tratarea tulburărilor de sănătate mentală.
Extazul alergătorului a fost mult timp considerat a fi un efect al endorfinelor, care sunt hormoni asemănători opioidelor, pe care corpul îi eliberează ca răspuns la stres sau durere, pentru a ameliora acea senzație. Dar în ultimele două decenii această idee a fost respinsă, ca urmare a altor cercetări științifice.
De exemplu, s-a dovedit că folosirea unui medicament precum naltrexona, care blochează efectele endorfinelor auto-produse, nu-i împiedică pe subiecți să simtă extazul alergătorului. Endorfinele sunt molecule destul de mari și nu pot trece bariera sânge-creier, astfel încât efectele lor se resimt mai mult la nivel local: terminațiile nervoase din mușchi. Toate acestea sugerează că endorfinele au un rol limitat în euforia alergătorului.
Un alt sistem care ar putea fi implicat este cel endocannabinoid care, așa cum sugerează numele, este sistemul cu care interacționează cannabisul. Endocanabinoizii sunt suficient de mici pentru a trece bariera sânge-creier, unde interacționează cu receptori care controlează o serie de funcții, inclusiv starea de spirit și inflamația.
S-a demonstrat că unul dintre tipurile de endocannabinoid, numit anandamidă se găsește la niveluri ridicate în sângele persoanelor care au terminat recent o alergare. Astfel, anandamida este cea care ar putea declanșa starea de bine resimțită de alergători. Acest lucru se traduce în efecte psihotrope pe termen scurt precum: reducerea anxietății, euforie, o senzație de calm.
Cu toate acestea, cercetările care analizează modul în care creierul și corpul răspund la endocannabinoizi după exerciții sunt destul de limitate.
Alt studiu a dus la concluzia că oamenii au nevoie de opt ore de somn pe noapte, pentru a o producerea unei cantități optime de endocannabinoizi. Mai mult, cercetarea a arătat că nivelul de endocannabinoizi este de trei ori mai mare dimineața, față de seara. Cu toate că nu există încă dovezi științifice concrete, acest lucru ar putea sugera că o alergare dimineața are mai multe șanse să producă o senzație de bine, decât una care are loc în doua parte a zilei.
Sunt unii care susțin că după o alergare se simt de-a dreptul genii!
De câte ori ți s-a întâmplat ca după antrenamentul de dimineață să rezolvi o problemă care îți dădea bătăi de cap de ceva vreme sau să-ți vină o idee cu adevărat senzațională?
Alergarea crește nivelurile de neurotransmițători pozitivi – cum ar fi norepinefrina, responsabilă pentru vigilență și serotonina, care ajută la reglarea stării de spirit. În plus, alergarea plasează creierul într-o stare de ‘undă alfa’, care este asociată cu sentimentele de calm și bunăstare.
Câteva studii au documentat astfel, faptul că alergarea este corelată cu îmbunătățirea funcțiilor creierului.
Oricine a petrecut o perioadă semnificativă alergând, probabil a experimentat starea de flux – experiența mentală a unei prezențe profunde, a unei senzații de imersiune completă în momentul actual. Oamenii explică adesea această stare, ca și cum ar simți că fac parte dintr-un ritm. În timp ce se află în starea de flux, alergătorii percep o melodie sau un cuvânt care “curge” prin creier.
Dacă nu ai trăit această versiune a „fluxului”, asta nu înseamnă că faci ceva greșit, dar dacă ai trăit-o, nu ești singurul. Chiar dacă nu există o cauzalitate puternică, pare că între muzicieni și alergători există o similitudine considerabilă.
Poate că asta se datorează faptului că mintea are o reacție asemănătoare la alergare și la cântatul la vioară, de exemplu. Cu alte cuvinte, a cânta la un instrument muzical echivalează pentru creier cu un antrenament fizic. Spre deosebire de alte activități care necesită o muncă intensă a creierului, cum ar fi șahul, cântatul la un instrument accesează aproape fiecare parte a creierului, inclusiv răspunsurile multi-senzoriale. A face muzică implică viziune, sunet, mișcare și memorie, ceea ce se întâmplă în creier și în timpul alergării.
În concluzie, chiar dacă nu toți simt beatitudinea alergării, cei care o fac, ajung în situația în care nu mai pot trăi fără de ritualul zilnic de sport, pentru a atinge acea senzație minunată.
Ferească sfântul ca un alergător dependent să se accidenteze și să fie nevoit să stea pe bară o perioadă. Va deveni o pacoste pentru cei din jur, nu își va găsi locul prin casă și îi va invidia din toată inima pe cei care se pot antrena. Am descris mai sus sevrajul alergătorului, care vine la pachet cu euforia.
Cu toate cercetările, rămâne neclar de ce unii oameni experimentează această magie și alții nu. De asemenea, nu se știe exact ce poți face pentru a provoca extazul alergătorului. Dar chiar fără a simți această stare euforică, alergarea este o alegere sănătoasă pentru majoritatea oamenilor. Credem că v-am dat suficiente motive să ieșiți la o fugă prin parc și să intrați în clubul dependenților de alergare.
Foto: Shutterstock
Surse:
https://www.outsideonline.com/health/running/culture-running/running-and-playing-music
https://www.runnersworld.com/uk/health/mental-health/a774668/endorphins-exercise/
https://www.healthline.com/health/runners-high#about-endorphins
https://www.runnersworld.com/training/a20848008/how-running-affects-your-body/
