Drumețiile montane erau până nu demult apanajul unor grupuri restrânse de pasionați, crescuți în spiritul respectului față de natură, care transmiteau la rândul lor lecțiile mai departe către alți cunoscuți. Dar la fel ca alergarea, ciclismul de șosea sau triatlonul, pasiunea a devenit cunoscută și accesibilă unui număr din ce în ce mai mare de oameni, ceea ce nu este în sine un lucru rău. Îngrijorător este, însă, modul cum se pierd respectul pentru natură și dragostea pentru munte.
Așa am ajuns să vedem situații în care drumețiile înseamnă de fapt dorința unora de a ajunge cu mașina pe platoul Bucegilor sau, poate și mai înspăimântător, să arunce cu vin fiert în ambulanțele care vin să ia persoane accidentate de pe pârtie, pentru că îi deranjează sirena.
Fenomenul nu este izolat, dacă ne uităm ce se întâmplă deja vara, la malul mării. Situații în care salvamarii sunt ignorați sau chiar bătuți de turiști sunt deja comune. Și deși numărul mașinilor pe plajă a scăzut datorită amenzilor, parcările s-au extins atât de mult încât nici nu mai contează.
Așadar, cum arată viitorul drumețiilor montane, atât pentru pasionați, cât și pentru nou veniți? Ca să ne facem o idee, i-am adresat câteva întrebări lui Ciprian Lolu – Salvator montan în cadrul Serviciului Public Salvamont Zărnești, dar și instructor în cadrul Școlii Naționale Salvamont și Arbitru federal în cadrul Competițiilor Naționale de Schi-Alpinism.
GENERAȚIA FACEBOOK PE MUNTE
Crezi că oamenii au început să aibă o atitudine greșită față de munte, în sensul că spun că vor liniște și aer curat, dar în același timp vor să ajungă cu mașina, să aibă restaurante, semnal la telefonul mobil și așa mai departe?
Cu siguranță, da. În ultimii ani asist la tot felul de acțiuni bizare în care diverși montaniarzi merg orbește după google maps sau diverse aplicații pe mobil, fără să înțeleagă esența muntelui, arealul unde se află cât și la ce riscuri se expun. Cumva, ultimii 10 ani îi văd dați printr-o generație facebook unde diverși montaniarzi iau cu asalt muntele pentru poze sau bifări de vârfuri.
ÎNCEPĂTORI SAU AVANSAȚI, CU TOȚII GREȘIM
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le întâlnești la montaniarzii începători, dar și la cei avansați?
Personal aș separa aceste greșeli frecvent întâlnite la montaniarzii începători/avansați. În cazul montaniarzilor începători aș spune că entuziasmul fără o bază de cunoștințe montane acumulate de-a lungul timpului și aș menționa: încercarea lor de a parcurge un traseu peste nivelul fizic de pregătire care poate duce la epuizarea fizică, de unde și diversele accidentări care uneori pot duce la pierderea vieții, apoi încercarea de a parcurge trasee tehnice în care fie echipamentul lor precar poate duce la accidentare, fie echipamentul lor de ultimă generație pe care nu știu să îl folosească duce la același deznodământ. Mă refer la trasee de alpinism vară/iarnă, unde de exemplu nu ai putea parcurge Acele Morarului fără să ai ca echipament o cască de protecție, un ham, coardă, adică echipament de alpinism. De altfel, pentru sezonul de iarnă nu este suficient să ai colțari, piolet, cască și tot ce este nevoie, dar tu să nu știi să le folosești… Legat de greșelile montaniarzilor avansați, cred că sunt atipice și cumva cauzate de un factor psihologic și anume relaxarea pe fondul experienței acumulate în timp.
Dacă ar fi câteva reguli de bază pe care ar trebui să le cunoască oricine se duce pe munte, care ar fi cele mai importante?
Informarea cât mai exactă asupra traseului pe care ai dori să-l parcurgi și un raport cât mai echilibrat asupra potențialului tău vizavi de cunoștințele dobândite, acumulate prin experiența montană. Evident că aici aș include și echipamentul individual în funcție de traseul ales, cât și de sezonul în care dorești să parcurgi acel traseu. La noi, în Piatra Craiului, pe Brâul de Jos spre Umerii Pietrii Craiului, este o placă memorială pe care sunt scrise 3 cuvinte foarte clare despre aceste reguli : “Atenție, Prudență, Renunțare”. Cred că aceste cuvinte sunt esența regulilor de bază pentru un turism montan sănătos.
Ce accesorii vestimentare și nu numai nu ar trebuie să lipsească din echipamentul cuiva care vrea să meargă pe munte?
Cred că vestimentația este diferită în funcție de sezon. De exemplu, dacă vara am tot timpul la mine o pelerină de ploaie, iarna am tot timpul o pufoaică, dacă vara pentru o tură gen Zărnești – Cabana Curmătura am pe cap o șapcă, cu siguranță iarna pe aceeași tură port o căciulă și tot așa. Aceste elemente sunt gestionate de către fiecare dintre noi, iar factorul de bază este protecția termică.
LECȚIA “DE MUNTE”
Crezi că este important ca în curricula școlară să fie incluse și cursuri despre natură/munte? În multe țări nordice se fac astfel de cursuri.
Răspunsul este afirmativ și mai mult, cred în dezvoltarea unei educații sănătoase asupra disciplinelor montane pe care dorim să le facem, cât și în educarea pentru respectarea naturii cu privire la floră/faună.
