Dacă ai fost vreodată în apropierea unui concurs de alergare, este puțin probabil să nu-i fi văzut în acțiune pe Gabriel și Oana. El, dirijând voluntarii și asigurându-se că totul este perfect chiar și cu câteva secunde înainte de start sau dând o mână de ajutor altor organizatori. Ea, amestecată printre concurenți, mereu pregătită cu o vorbă de încurajare sau o mână de ajutor chiar și pentru cei care încă nu știu că au nevoie. Nu că vreunul dintre ei s-ar descrie așa.
“Gabriel, 36 de ani, inginer visător.
Oana, 44 de ani, director juridic într-o multinațională.”
Modestia care îi caracterizează ascunde în spate zeci de mii de lei strânse pentru cauze umanitare prin platforma Galantom și alte zeci, poate chiar sute de oameni inspirați să facă mișcare. Sunt împreună din 2010 și poate că nu s-ar fi cunoscut dacă anterior nu se îndrăgosteau iremediabil de alergare.
Gabriel: Cu siguranță (n.r. prima pasiune) cea pentru sport, chiar dacă eu am descoperit bucuria pentru mișcare mult mai târziu. Sportul a fost până la urmă activitatea care ne-a adus împreună.
Oana: Cea pentru sport, fac sport din copilărie și ne-am cunoscut, apropiat și îndrăgostit prin intermediul pasiunii pentru alergare.
PUNCT OCHI ȘI LOVIT… EU, ÎNTR-O ARIPĂ, DECI ABANDON
Prima competiție la care au participat împreună a fost o cursă de echipă, Maraton 7500. Nu a fost poate cea mai bună alegerea pentru clădirea relației, dar ce nu i-a doborât, i-a făcut mai puternici:
Gabriel: Probabil am plecat eu prea tare și Oana s-a tăiat destul de tare și i-a fost rău. Așa că după, Oana a zis că nu mai are dorința să se chinuie.
Oana: Competiție oficială în formula de cuplu – în 2010 Maraton 7500 proba lungă – punct ochit și lovit… eu într-o aripă, deci abandon. Dar am reușit în 2012 să participăm în ștafetă la prima ediție a Semimaratonului Internațional București și am luat locul IV, premiindu-se primele cinci echipe de două persoane, iar eu eram singura fată de pe podium. Însă eu n-am urcat pe podium fiind sabotată și trimisă la voluntariat pentru cursa copiilor într-un loc îndepărtat de podium.
După acea experiență, sportul în familia Solomon a căpătat alte înțelesuri diferite pentru ambii membri, indiferent dacă vine vorba de antrenamente sau de competiții. Astfel, atât Gabriel cât și Oana se bucură de mișcare în ritmul lui, fără riscul de a se accidenta:
Gabriel: Cred că depinde mult ce înseamnă împreună. Mergem la antrenamente și la competiții împreună și pornim poate în același timp, dar apoi fiecare e cu treaba lui.
Oana: Definește, te rog, împreună. Sunt momente în care Gabriel are chef să o dea chill, respectiv să picotească în alergare și atunci aleargă cu mine, dar în general eu nu vreau să mor de inimă, iar el de plictiseală. Așa că pentru sănătatea fizică și mentală a amândurora, ne antrenăm împreună, dar separat, împreună în sensul că se întâmplă să alergăm în același interval orar, pe cvasi același traseu, dar fiecare cu pace-ul lui și demonii lui. Participăm la concursuri împreună cam în același mod, fiecare pe barba lui și în propriul lui ritm.
A FOST PRIMUL PROIECT CARE A ÎMBINAT PASIUNILE AMÂNDURORA PENTRU SPORT ȘI IMPLICARE SOCIALĂ
În ciuda abordărilor diferite, nu există nici un dubiu că împreună fac o echipă de succes. Mărturie stau lucrurile minunate pe care le-au realizat împreună și de care își amintesc cu drag:
Gabriel: Sunt destul de multe amintiri frumoase, dar aș alege una care se potrivește și cu a doua întrebare. Aș spune că este proiectul 42 pentru o șansă, pe care împreună cu Oana l-am realizat în 2010 și prin care am strâns bani pentru un echipament donat secției de neonatologie de la Spitalul de copii Marie Curie, în cadrul Maratonului București. A fost primul proiect care îmbina pasiunile amândurora pentru sport și implicare socială. Dincolo de bucuria de a strânge fondurile necesare, a fost cred un moment important care ne-a pus pe amândoi pe un făgaș nou în viață. Chiar luna aceasta, Oana a alergat de ziua ei pentru aceeași cauză, prin Inima Copiilor și chiar s-a bucurat de compania unor oameni extrem de dragi, Enona și Alex, de la Inima Copiilor și dl dr. Cîrstoveanu.
Oana: Amintire? Îmi amintesc cu foarte mare plăcere de challenge-urile lui Gabriel (24 de ore pe banda, 24 de ore pe scări, TransRomania Run de 2 ori). Pentru mine nu a fost sport în niciuna, însă am avut o contribuție pe partea de planificare, alimentație, suport etc. Cea mai frumoasă realizare – proiectul 42 pentru o șansă în 2010, pentru Secția de Neonatologie a Spitalului Marie Curie, când cu ajutorul dlui dr. Cătălin Cîrstoveanu, am achiziționat un echipament în premieră națională și 10 ediții de Semimaraton Gerar. De departe, cele mai frumoase proiecte în care ne-am pus pasiunea, cunoștințele pentru alergare, dragostea pentru mișcare, capacitatea de organizare, planificare, negociere etc.
Și ca în orice relație de succes, Gabriel recunoaște că Oana este în majoritatea cazurilor forța din umbră care îi împinge pe amândoi să realizeze și alte lucruri la fel de minunate:
Gabriel: Oana este de departe mai conștiincioasă. Eu sunt mult mai comod și ea mă scoate de multe ori din perioadele de lene. Acum ceva ani aș zice că eu eram mai aventurier și veneam cu anumite propuneri de provocări egoiste. Nebunii sportive la care eu mă chinuiam în mișcare și o chinuiam și pe Oana în rolul de echipă de suport.
Acum se pare că facem schimb de ștafetă, eu în echipa de suport pentru provocările Oanei de ziua ei. Din fericire, încă nu am trecut pragul de 12 ore sau multiday.
Oana: Definește, te rog, reciproc. Dacă asta înseamnă că eu motivez și pentru mine și pentru el, am putea numi reciproc. Lăsând gluma la o parte, eu îl bat la cap să iasă la alergat, fac turele de munte și de schi (de fapt, l-am și învățat să schieze), uneori îl dau și afară din casă să meargă la alergat. El mă motivează prin faptul ca aleargă atât de bine și mereu mă gândesc că e păcat să ai un asemenea talent și să-l irosești. Cât privește concursurile, din păcate în ultimii ani, crescând implicarea lui Gabriel în partea de organizare a concursurilor și mie revenindu-mi roluri de suport, participarea noastră la concursuri, din postura de concurenți s-a redus destul de mult. Însă clar Gabriel era genul mai aventurier și eu genul mai calculat. Gabriel era genul care se arunca mereu și în curse cu noroi până la genunchi, eu eram mai calculată. Și când e vorba de antrenament, tot eu sunt mai conștiincioasă. Gabriel este însă calculat atunci când vine vorba de organizare, mai calculat decât orice am văzut eu până acum.
Să înțeleg că vrea să trec de 12 ore, că multi-day e deja de anul trecut, dar e bine că nu-și dă seama.
EU CONTRIBUI LA CAPITOLUL LOGISTICĂ – CĂRAT ECHIPAMENTUL LA MAȘINĂ, ADUS DE LA MAȘINĂ
Cu un program atât de încărcat, organizarea de care vorbește Oana este cheie. Doar că în rarele momente când numele lor se regăsesc pe lista concurenților, ea este cea cu abilități nemaiîntâlnite de organizare. Lucru pe care Gabriel îl recunoaște fără să clipească:
Gabriel: Aș completa chiar și cu partea de cercetare și achiziție.
Eu contribui la capitolul logistică – cărat echipamentul la mașină, adus de la mașină, eventual dus echipamentul la reparat.
Oana: A fost o perioadă în care Gabriel fabrica batoane în casă. Însă i-a dispărut fascinația. Așa că alimentație, echipament, mentenanță, achiziții – îmi revin mie în mare parte. Mie îmi place să studiez și să încerc mai multe variante atât pentru mine cât și pentru el, atât în materie de alimentație, cât și de echipament.
După 10 ani de provocări și sport în doi, Oana și Gabriel au reușit să deslușească și tainele unei vieți echilibrate și în familie.
Gabriel: Anul acesta am avut o mică scăpare cu weekendurile libere când am putut să ieșim aproape în fiecare weekend cu fetele și sper eu că timpul acela se pune și în coloana aceasta cât de puțin. Am noroc probabil că și Oana este pasionată de sport și de profesia ei, așa că înțelege provocarea. Cel puțin așa sper.
Oana: Dacă mai adaugi în ecuație și cei 2 copii, găsirea echilibrului devine sport extrem de-a dreptul. Însă cred că secretul stă în faptul că facem sport amândoi, că iubim sportul, că încercăm să transmitem și fetelor această dragoste, implicându-le, mergând împreună în ture sau la alergare, potrivit vârstei lor și posibilităților legate de structura fizică. Din fericire, pasiunea și dragostea pentru sport ne determină să ne dedicăm timp prin sport și în felul acesta timpul este de calitate și ne bucură pe amândoi.
Bere sau vin?
Gabriel: Bere.
Oana: Gătesc și cu bere și cu vin – se pune? De consumat, nu sunt fan, la alergările lungi sau grele îmi place Pepsi/Cola.
Pizza sau paste?
Gabriel: Pizza
Oana: Atipic – niciuna. Prefer oricând un risotto.
Alergare sau bicicletă?
Gabriel: Alergare.
Oana: Alergare! Prima dragoste nu se uită niciodată. Bicicleta e mai mult un mijloc de deplasare.
Film la cinema sau acasă pe canapea?
Gabriel: Cinema.
Oana: Acasă, la cinema e prea mult zgomot de popcorn.
Relaxare sau sport în concediu?
Gabriel: Relaxare prin sport.
Oana: Sport în concediu, nu am înțeles niciodată treaba cu relaxarea non-activă.
O vorbă de încurajare pentru partener.
Gabriel: Ne inspiri pe mine și pe fete să ne bucurăm de mișcare :).
Oana: Ai un real talent în alergare – nu-l irosi. Pe mine mă inspiră ceea ce faci și pentru mine ești o referință. Și îmi place să citesc ce scrii despre alergare, așa că aleargă mai mult ca să ai motive să scrii mai mult.