Chit că ne place să recunoaștem sau nu, ciclismul este unul dintre sporturile cele mai predispuse la accidentări, indiferent că vorbim de ciclism pe șosea sau MTB. În timp ce motocicliștii conștiincioși se îmbracă în echipament cu armură pentru viteze de 40-50km/h, noi circulăm câteodată la aceleași viteze în pantaloni și mâneci scurte, cu o cască pe cap.
Și în timp ce pielea și oasele se pot reface după o căzătură, loviturile la cap sunt mai greu de vindecat și pot avea urmări greu de diagnosticat. De aceea este foarte important să dăm atenție maximă singurului echipament de protecție pe care îl purtăm.
CU CASCĂ SAU FĂRĂ CASCĂ? ACEASTA ESTE ÎNTREBAREA
Dezbaterea vis-a-vis de importanța și/sau obligativitatea purtării căștii chiar și pentru simple plimbări prin oraș ține de mult timp și este extrem de aprinsă. Și în timp ce unii argumentează că simpla purtare a unei căști îi face pe cicliști să-și asume mai multe riscuri în trafic, într-o țară ca România în care infrastructura pentru bicicliști este inexistentă, e clar pentru oricine cu capul pe umeri că orice protecție în plus este binevenită.
Și oricum, datele sunt clare: rănile la nivelul capului reprezintă principala cauză de deces în rândul cicliștilor, în timp ce purtarea căștii reduce cu 51% riscul unor traume la nivelul creierului.
TOATE CĂȘTILE SUNT CREATE EGAL, DAR UNELE SUNT MAI EGALE DECÂT CELELALTE
În momentul de față este aproape imposibil să îți cumperi o cască nesigură. Atât timp cât este comercializată în Uniunea Europeană, producătorul este obligat să se asigure că trece testele de impact înainte să o pună în vânzare. Problema este că nimeni nu este obligat să spună cât de sigură este o cască, dacă trece testele cu brio sau la limită.
Să ne întoarcem puțin la colegii de două roți, motocicliștii, care se confruntă cu aceleași probleme: teste învechite și certificări la modul trecut/picat. În cazul lor, Federația Internațională de Motociclism a intervenit și a dezvoltat o serie de teste de impact care au devenit obligatorii pentru orice producător ce sponsorizează sportivi în competiție. Motivul este simplu – oamenii vor să poarte aceleași căști ca Rossi, Marquez sau Mir – iar dacă ei poartă căști mai sigure, la fel o vor face și fanii lor.
Când ne gândim că la sfârșitul anilor ‘90 Armstrong și Pantani coborau cu peste 70 km/h fără căști de protecție, pentru că UCI nu instaurase obligativitatea purtării lor, ne dăm seama de ce unii dintre noi încă nu le consideră importante.
CE ESTE MIPS
Multi-directional Impact Prevention Sistem rezolvă o problemă pe care neurologii au descoperit-o în cazul accidentărilor la nivelul capului în urmă cu aproape 30 de ani. Și anume că nu lovitura în sine este cauza celor mai grave urmări, ci rotația creierului în cutia craniană. Sistemul ajută la redistribuirea acestor forțe care altfel s-ar fi transmis direct către creier.
Deși este patentată, tehnologia este oferită tuturor producătorilor care vor să fie parteneri în proiect. Și poate fi aplicată aproape tuturor disciplinelor sportive, care necesită sau recomandă purtarea unei căști de protecție.
TU CE PREȚ PUI PE CAPUL TĂU?
Orice student la marketing îți va spune că să vinzi “siguranță” nu este cel mai ușor lucru din lume, indiferent de domeniul în care activezi. Cu atât mai puțin în lumea ciclismului unde termeni precum “aero”, “eficiență” sau “economie de wați” sunt mult mai sexy și trezesc reacții emoționale mult mai bune în rândul cumpărătorilor. Ori reacție emoțională = vânzare.
Un lucru simplu poate face o mare diferență, atunci când te documentezi să îți cumperi următoarea cască. După ce ai ales-o pe cea mai ușoară și mai aero, caută să aibă și abrevierea MIPS, însoțită de sticker-ul cu bulină galbenă.
