Pentru unii IronMan e un super-erou, personaj de benzi desenate și film. Pentru alții e și super-erou, și vis. Un vis despre ce pot face mintea și corpul, atunci când lucrează în echipă. Un vis, care e și sport și mod de viață. Am povestit despre triatlon aici https://sportid.ro/ce-e-triatlonul-si-de-unde-vine-el/ dar, așa cum nu orice concurs de alergare e maraton, nu orice triatlon e IronMan. Mai întâi a fost provocarea, apoi s-a născut marca înregistrată, cunoscută azi în toată lumea IronMan™️.
Totul a pornit de la o dezbatere, ceva de genul, ba al nostru-i mai puternic!
Mai exact, în anul 1977 la festivitatea de premiere de la un concurs de alergare din insula O’ahu (Hawaii), printre participanți se aflau atât membrii ai clubului Mid-Pacific Road Runners, cât și ai Waikiki Swim Club. Dilema tuturor era, care dintre sportivi au forma fizică cea mai bună, alergătorii sau înotătorii? Și ca problema să nu fie simplă, John Collins (comandant în Marina Americană) le declară că citise într-un articol recent din revista Sports Illustrated, că ciclistul belgian Eddy Merckx are cea mai mare capacitate aerobică înregistrată vreodată de orice atlet.
Așa că cicliștii aveau forma fizică mai bună decât orice alt sportiv, în mod dovedit
Collins și soția sa Judy participaseră deja la triatlon încă din 1974, de unde și propunerea lui Collins că dezbaterea ar trebui soluționată printr-o cursă care să combine cele trei sporturi, pe distanță lungă, folosind rutele concursurilor deja existente pe insulă: Waikiki Roughwater Swim (2,4 mile / 3,9 km), Around-Oahu Bike Race (115 mile / 185 km; inițial un eveniment de două zile) și Honolulu Marathon (26,219 mile / 42,195 km).
Până atunci, nimeni dintre cei prezenți nu făcuse vreodată cursa de ciclism. Collins s-a gândit să elimine 3 mile (4,8 km) de pe traseu și să schimbe sensul în cel invers acelor de ceasornic în jurul insulei. Astfel, proba de bicicletă începea exact în locul în care era finalul concursului de înot Waikiki Rough Water și se termina unde se afla startul tradițional al Maratonului Honolulu. Înainte de cursă, fiecare atlet a primit trei foi de hârtie în care erau enumerate câteva reguli și o descriere a traseului.
Pe ultima pagină era scris de mână: „Înotați 2,4 mile! Pedalați 112 mile! Alergați 26,2 mile! Și vă veți lăuda pentru tot restul vieții”, acum o marcă înregistrată. 140.6 a ajuns azi sinonimul IronMan.
Collins le-a mai spus concurenților: “cine va termina primul, va fi denumit Omul de Fier”. Ideea i-a venit pe moment de la porecla unui alergător pe distanță lungă, celebru pentru rezistența sa. Fiecare dintre concurenți a avut în timpul evenimentului propria echipă de suport pentru apă, hrană și încurajare. Dintre cei cincisprezece bărbați care au luat startul cursei pe 18 februarie 1978, doisprezece au și terminat-o. Gordon Haller, component în Marina SUA, a fost primul care a câștigat titlul de IronMan, finalizând cele 3 probe în 11h46m58s. Vicecampionul John Dunbar, component al US Navy SEAL, era pe locul 1 după a doua tranziție și a avut șansa de a câștiga, dar a rămas fără apă la alergare, iar susținătorii lui i-au dat în schimb bere.
În 1979 concursul a adunat 50 de sportivi, fără vreun efort de popularizare sau reclamă. Collins deja se gândise să modifice competiția într-un eveniment de ștafetă pentru a atrage mai mulți participanți, dar un jurnalist de la Sports Illustrated, aflat întâmplător în zonă pentru a relata despre un turneu de golf, a descoperit cursa și a scris un articol de zece pagini. În anul următor, sute de participanți curioși l-au contactat pe Collins.
Un moment cheie în istoria Ironman a fost în 1982 când Julie Moss a creat fără să vrea mantra IRONMAN „ANYTHING IS POSSIBLE®”
Ea era studentă și a concurat pentru a colecta date necesare cercetării pentru o lucrare la fiziologie. Era pe primul loc și pe măsură ce se apropia de final, oboseala și deshidratarea și-au spus cuvântul, Julie prăbușindu-se pur și simplu la doar câțiva metri de finish. Deși a fost depășită și nu a câștigat titlul feminin, Moss s-a târât totuși până la linia de sosire. Spectacolul a fost difuzat în întreaga lume și a demonstrat că numai finalizarea acestei curse este o victorie.
Până la sfârșitul acelui an, concursul a atins maximul de 1.000 de participanți, în timp ce alți 1.000 au fost respinși
Până în anul 1984, femeile nu puteau concura la probe olimpice pe distanță lungă (primul maraton feminin a avut loc la Olimpiada din 1984 de la Los Angeles), în timp ce la IronMan ele au parcurs de la început exact aceleași probe și distanțe ca bărbații.
În 1986 la Campionatul Mondial IRONMAN din Hawaii a fost prima dată când s-au oferit premii în bani, acestea fiind distribuite în mod egal bărbaților și femeilor. În acest fel, IronMan devine unul dintre primele sporturi care acordă concurenților profesioniști premii identice în bani, indiferent de gen (în ciuda faptului că au fost 23 de femei profesioniste și 86 de bărbați profesioniști care au terminat cursa în acel an).
Între timp s-a născut și fratele mai mic, Half-Ironman care a devenit una dintre cele mai populare distanțe de triatlon din lume. În acest fel, sinonimul pentru jumătatea de IronMan a ajuns să fie 70.3 (mile). Primul 70.3 a avut loc în Anglia în 2005, din dorința de a le oferi sportivilor o distanță mai ușor de gestionat, astfel încât să poată concura mai des. Campionatul Mondial Ironman 70.3 inaugural a avut loc în 2006, la Clearwater (Florida).
De-a lungul anilor au apărut multe alte concursuri de top care respectă distanțele de 140,6, respectiv 70.3 mile, însă IRONMAN rămâne emblema triatlonului, răspândit pe tot globul. Azi marca IRONMAN înseamnă peste 170 de curse, în 55 de țări, la care participă mii de oameni, de la sportivi profesioniști până la sportivi amatori (care sunt majoritari) dar și sportivi cu dizabilități. Toți vin acolo cu un țel, mânați de gândul că orice e posibil și că la trecerea liniei de sosire vor auzi “You are an IronMan!”. Vedeți aici povestea acestei frumoase tradiții:
Surse:
