Căutarea de sine a omului îmbracă multiple forme de mii de ani, de la stat în pustietate până la escaladat munți sau diverse alte metode, mai mult sau mai puțin bizare. Cert e că atunci când vine vorba de auto-explorare, aventurierii se împart în două categorii: unii o fac static, alții în mișcare. Ambele demersuri presupun să ieși din cochilia călduroasă și primitoare, numită zonă de confort. Una însă e să simți că faci ceva inedit săpând prin interiorul tău, în timp ce privești răsăritul și alta e să faci același lucru din mers.
E cumva similar cu a te uita la un film versus să joci în el, să fii parte din acțiune. Sau mai degrabă e diferența dintre un film 2D și unul 3D. Doamne de invenție minunată asta cu 3D la cinema…și numai când te gândești că suntem contemporani cu asta, te cuprinde așa o dorință arzătoare să cunoști mai multe, să vezi lumea. E bine și frumos să călătorești dar dacă poți să o faci în același timp și printre visele și demonii tăi e cu atât mai satisfăcător. După 800 km de mers pe jos, poți să te așezi, să privești răsăritul și să le mulțumești tuturor celor care te-au susținut, așa ca la premiile Oscar, dar în primul rând să le fii recunoscător picioarelor tale care te-au adus până aici.
Gata cu introducerea, chiar trecem acum la una din metodele prin care ai putea executa tipul de experiență de mai sus (prin tine dar și cu tine). Camino de Santiago sau Calea Sf. Iacob, este un pelerinaj de origine medievală la Catedrala Santiago de Compostela din Galicia, în nord-vestul Spaniei. În zilele noastre, e mai mult decât un pelerinaj, e o experiență unică și o călătorie inițiatică, ce atrage mii de oameni din întreaga lume.
Legenda spune că rămășițele apostolului Sfântul Iacob cel Mare au fost îngropate aici și descoperite de un păstor în secolul al IX-lea. Orașul este, de fapt, numit după apostol: Santiago de Compostela, adică Sfântul Iacob din Câmpul Stelelor, denumirea populară spaniolă pentru Calea Lactee astronomică fiind El Camino de Santiago. Conform unei povești medievale, Calea Lactee s-a format din praful ridicat de pelerinii călători.
Camino de Santiago a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru rolul său în încurajarea schimburilor culturale între oameni din toată Europa și din lume, timp de atâtea secole.
Mii de oameni din toate categoriile sociale merg pe Camino de Santiago în fiecare an. Drumul cuprinde mai multe rute cu puncte de pornire din Spania, Franța și Portugalia, în 1987 fiind declarat primul traseu cultural al Consiliului Europei. Din 2013, Camino de Santiago a atras peste 200.000 de pelerini în fiecare an, cu o rată anuală de creștere de peste 10%.
Scoica, pe care o întâlnești la tot pasul pe țărmurile din Galiția, este de mult timp simbolul Camino de Santiago. De-a lungul timpului, scoica a căpătat o varietate de semnificații, metaforice, practice și mitice, chiar dacă relevanța ei ar fi putut proveni de fapt din dorința pelerinilor de a lua acasă un suvenir simplu de găsit.
Cel mai popular punct de plecare pe Camino este Saint-Jean-Pied-de-Port, din partea franceză a Pirineilor, iar Roncesvalles din partea spaniolă fiind, de asemenea, des utilizat. Distanța de la Roncesvalles la Santiago de Compostela prin León este de aproximativ 800 km.
Am stat de vorbă cu Dana Dincă, ea a dus la bun sfârșit această provocare și în timp ce cutreieră munții și străbate lumea, mai face și poze AICI, după care se relaxează făcând teatru, de improvizație, Improhub.
Fiind o fire energică, Danei i-a plăcut să facă mișcare, de când se știe, însă în 2013 s-a apucat de alergare.
“După ce l-am așteptat pe soțul meu la finalul unui semimaraton montan în Zărnești mi-am dat seama că nu îmi place deloc senzația de a nu fi parte din acțiune și așa am început să alerg aproape în fiecare week-end la câte un concurs de alergare montană. Apoi, am început să merg pe cei mai înalți vulcani de pe fiecare continent, am făcut Tour of Mont Blanc și GR20 în Corsica.”- ne-a povestit Dana.
Turul Mont Blanc sau TMB este unul dintre cele mai cunoscute trasee montane pe distanțe lungi din Europa. Înconjoară masivul Mont Blanc, acoperă o distanță de aproximativ 170 de kilometri, un total de 10000 m diferență de nivel și traversează 3 țări: Elveția, Italia și Franța.
Ruta este circulară și e parcursă de obicei în sens invers acelor de ceasornic în 11 zile. Pe același traseu are loc cel mai renumit concurs de ultramaraton montan din lume (UTMB sau Ultra Trail du Mont Blanc) pe care câștigătorii îl finalizează în mai puțin de 26 de ore (cursa feminină) sau 22 de ore (cursa masculină).
https://www.autourdumontblanc.com/en/
GR20 este tot un traseu mitic de drumeție, care traversează insula Corsica în diagonală, de la Calenzana (nord) până la Conca (sud), are 200 km și urmează creasta munților care împart insula în două, dintre care mulți se înalță la peste 2000 m altitudine, având un total de 12000 m diferență de nivel. Peisajul și drumul sunt spectaculos de frumoase și variate. În nord, ai în mod constant ascensiuni abrupte și coborâri lungi iar în sud ai creste lungi, expuse și tehnice.
După rute montane celebre, Camino de Santiago a venit în mod natural
“Am aflat de la oamenii din jurul meu de Camino, însă mi se părea ceva ce numai anumiți oameni pot face – cei aleși -:) – și mi-a rămas ascuns undeva prin minte că la un moment dat, când voi fi foarte pregătită fizic, îl voi face și eu. Ce-i drept, am crezut ca îl voi traversa pe bicicletă, nu pe jos. Îmi părea prea greu pe jos și în plus aveai nevoie de multe zile libere ca să-l faci cap-coadă.”
Astrele s-au aliniat așa cum și poteca le era luminată pelerinilor de Calea Lactee (pe care tot ei o creau, ridicând praful:-))
“În 2020 am împlinit 40 ani și îmi programasem în luna mai 10 zile cu bicicleta pe Camino, de la Saint Jean Pied de Port la Leon, însă cum toate au înghețat în 2020 am fost nevoită să îmi pun și eu planurile în așteptare.
Perioada 2020-2022 ne-a afectat pe fiecare în parte, vizibil sau invizibil, am trecut prin Covid, ne-am confruntat cu pierderi personale, am schimbat job-ul, am avut timp pentru introspecții.
În aprilie 2022 am decis să îmi iau un an sabatic și am zis să încep cu Camino. Urma să fie prima călătorie singură. Mi-am luat bilet de avion dus și atât. Emoțiile pe care le-am simțit erau diferite: frică, încântare, îngrijorare.”
Maslow cu a lui piramidă ne învață că nevoile primare ale omului sunt cele fiziologice, care implică supraviețuirea și siguranța. În vâltoarea vieții de zi cu zi, cu tot mai mult zgomot din exterior, uneori insistăm să întoarcem figura cu susul în jos – așa încât pe primul plan punem dezvoltarea personală și uităm de baza ei. Avem de fapt nevoie de foarte puține, pentru a fi în echilibru.
“Decizia de a pleca pe Camino a rupt un lanț interior. Aveam în minte așteptările induse de documentarele de pe youtube sau de filmul cu Martin Sheen – The Way – că va fi transformațional, epic, purificator.
La finalul celor 800 km, nu a avut loc un catarsis, însă am descoperit că sunt o femeie puternică. Poate este prea puțin sau prea mult, cine stie!”
Cel mai greu pe acest drum Danei i-a fost să își învingă frica de întuneric. Dat fiind că avea o fereastră de 6 ore de vreme bună, a plecat din Villafranca de Bierzo la 6.00 dimineața.
“Am zărit un pelerin într-o cafenea și mi-am zis să îl aștept să mergem împreună. Mi-era teamă și îmi observam mintea cum dorea să găsească o altă soluție decât aceea de a merge singură prin întuneric. Am ales să intru în beznă și să merg înainte cu frica mea cu tot. A fost o zi grea și bună.
Poate cel mai fain pe Camino sunt legăturile pe care le stabilești cu oamenii și ușurința cu care te conectezi. Mi-am făcut prieteni pelerini de prin toată lumea: Germania, Brazilia, Spania, Venezuela, Mexic, Coreea de Sud, Singapore, Africa de Sud, etc.”
Ce i-ai spune cuiva care vrea să pornească în aventura Camino de Santiago?
“Camino de Santiago sau ceva asemănător ar trebui să se afle pe bucket list-ul fiecărei persoane, nu contează vârsta pe care o ai. Să trăiască prezentul, cu bune sau rele, să aibă mintea și inima deschise, și fără așteptări fantasmagorice.”
Buen Camino! Ultreia et Suseia! – un fel de “Go further and go higher!” sau salutul tradițional al pelerinilor pe Camino de Santiago
Între timp Dana a mai parcurs Alpii Carnici, la granița dintre Austria și Italia, 170 km de creastă între Dolomiți și Hohe Tauern, zona fiind un muzeu în aer liber și o mărturie a luptelor din primul război mondial.
“În viitorul îndepărtat aș vrea să fac Arctic Circle Trail, în Groenlanda. Traseul are o lungime de 165 km într-o arie izolată între Kangerlussuaq și Sisimiut, fiind necesare 7-10 zile să-l parcurgi. Una dintre dificultățile traseului este faptul că trebuie să îți cari toate cele necesare, neexistând nici o posibilitate de aprovizionare sau alte tipuri de servicii.”
Sursa foto – arhiva personală Dana Dincă
